Despre adevarata bogatie

Povestea mea de dragoste a inceput acum zece ani.

In fiecare dimineata, obisnuiam sa imi beau cafeaua intr-o cofeterie, nu departe de casa. Asta se intampla deja de ani buni. Ei bine, intr-una din zile, acum zece ani, pe cand savuram cafeaua, am vazut-o. S-a asezat la o masa vecina, impreuna cu tatal si cu mama ei. Nu pot descrie cat era de frumoasa, am ramas in contemplare chiar si dupa ce a plecat... Pot spune, in schimb, ca am simtit ca este exact ceea ce-mi doream. I-am intrebat pe toti cei de fata daca o cunosc. O amica a reusit sa ma scoata din impasul in care ma aflam: “o cunosc eu! Ma intalnesc in fiecare zi pe strada cu ea cand iesim de la cursuri.” “Te rog, cere-i un numar de telefon...” Am primit numarul in doua zile. Am sunat, am vorbit, apoi iar am sunat, iar am vorbit. Intr-un final, ne-am intalnit. Apoi iar ne-am intalnit.

A fost ceva ce nu se intampla zilnic, cu cat ne vedeam mai des, cu atat simteam ca trebuie sa ne vedem mai des, pana cand am ajuns la ea acasa pentru a-i cere mana. Ne-am mutat impreuna.

Se spune despre cei care au un singur copil ca sunt saraci. Ei bine! Noi avem trei: cea mare, Ania, si gemenii Alesya si Alexey.

Iar povestea noastra de iubire se continua exact ca in prima zi. Traim si iubim: suntem fericiti, fericiti, fericiti!

Cristi