O sa ziceti ca ne repetam, ca ne-am vorbit… Dar, da, si povestea mea de dragoste are legatura cu piesa “Doamne”! (Trebuia sa postez eu mai tarziu, nu imediat dupa Doru. Dar ce sa fac daca sunt vrednic?!)
Vine o vreme in viata unui barbat cand acesta alege autenticul si profunzimea. Cred ca toti am trecut prin experimente, tuturor ne-a placut sa ne distram, sa cautam de dragul cautarii. N-am sa va mint ca am fost usa de biserica la viata mea. Cant de vreo 20 de ani si am gustat mirajul fanelor, mi-a placut sa flirtez si sa umblu la brat cu femei dupa care tanjeau multi altii. Dar nici nu am fost o haimana, un seducator fara scrupule. Nu am mintit niciodata femeia de langa mine, spunandu-i ca lucrurile sunt mai serioase sau mai importante decat erau in realitate.
Cand a venit Doru cu linia melodica de la “Doamne”, am stiut ca va fi o piesa de iubire. Parca ii auzeam versurile deja. Cand m-am asezat sa compun, am trecut literalmente prin chinuri. Pentru ca imi puneam sufletul pe tava. Mi-am facut o radiografie dureroasa a sufletului care avea cumva si rol terapeutic. Inca nu constientizasem ceea ce va povestesc aici, cu atata dezinvoltura. Inca nu vorbisem cu nimeni despre anima si iubire adevarata la modul asumat.
Cam in acelasi timp, am cunoscut-o la o petrecere, prezentata de o prietena. Mi-a placut. Apoi, mi-a aratat ca are in telefon o tona de piesa Parlament. Asta mi-a starnit interesul si am devenit atent. Favorita ei – mi-a spus – e “Privirea ta”. O romantica! Prietena noastra comuna a venit din proprie initiativa sa imi spuna ca ea este implicata intr-o relatie. Mi-am zis ca asta e, chiar daca e imi place si pare ca si eu ii sunt simpatic, lucrurile se opresc acolo. Cu toate astea, m-am gandit cam in fiecare zi la ea in saptamanile ce au urmat…
In paralel, am aflat mai tarziu, ei i se povestea ca nu sunt un barbat serios, ca nu vreau decat distractie pe termen scurt etc.
Cu toate astea, dupa vreo doua saptamani a sunat telefonul. Era ea! Ne-am intalnit, ne-am povestit toate cele, ne-am lamurit. Am descoperit ca eram sabotati de prietenii nostri dragi, care, nu e clar din ce motive, nu voiau sa ne vada impreuna. Romeo si Julieta – ce mai!
Atractia dintre noi era reala si evidenta, asa ca nu ne-am prefacut mult timp ca nu stim ce se intampla. Suntem fericiti, suntem impreuna. Probabil ca la anul vom anunta si o nunta.
Abia am apucat sa scriu (nu sa strig) “Doamne, da-mi iubire”, ca am si primit.
Pepino
Postări
