Noi le-am spus pe ale noastre... Ne-am dezvelit sufletele, am povestit (unii dintre noi) lucruri pe care nu le mai spusesem nimanui.
Acum e randul vostru. Va provocam, va asteptam, va invitam.
Si va premiem! Sapte Seri Brasov ofera un weekend la munte celui care ne va spune, nu neaparat cea mai frumoasa, ci cea mai sincera poveste de iubire.
Astfel de povesti au final fericit sau nu, sunt uneori dureroase, alteori ne inalta. Cum sunt ale voastre?
De ce facem asta? Pentru ca noi credem in iubire - am dovedit deja ca fiecare a trecut prin autenticul chinurilor si extazului acesteia. Credem ca sentimentele adevarate exista langa noi, numai ca, de prea mult mondenitate, de oboseala, uneori de prea mult internet (sic!), le micsoram, le uitam sau pur si simplu nu mai stim sa vorbim despre ele.
Pana pe 1 mai 2010, blogul "Da-mi iubire" e al vostru.
Multumim Sapte Seri Brasov si prietenei Laura, in mod special.
Trupa PARLAMENT
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
si cu ce veti masura sinceritatea?
RăspundeţiŞtergere@Septimia: sa fi zis "frumoasa"? era mai bine? in mod clar, e o chestie subiectiva; nu avem criterii stiintifice de departajare; important e sa stam de vorba si sa fim sinceri...
RăspundeţiŞtergerecea mai sincera poveste de dragoste ?
RăspundeţiŞtergereMai bine va zic cea mai sincera dovada de dragoste.
Pai acum 5 ani cand lucram in germania la negru ca ospatara bineanteles ca dupa o vreme a venit si un control care a constatat ca nu am acte. Ce a urmat va puteti imagina. Condamnare 3 luni de inchisoare pana la expulzarea din tara si interdictia de a mai intra in germania timp de 2 ani.
Asa ca prietenul meu neamt de atunci pe care l stiam de doar o luna de zile, mi a luat avocat m/a vizitat in fiecare weekend la penitenciarul care era tocmai in alt oras, mi a trimis bani de mancare. Apoi la sfatul avocatului si/a luat fata de judecator obligatia ca > daca imi dau drumul in 24 de ore ma scoate de pe teritoriul germaniei, astfel ca am putut iesii din penitenciar mai repede de 3 luni. Astazi suntem amandoi in Ro deoarece eu ramasesem cu 2 ani interdictie pe pasaport si nu l puteam vedea. Asa ca daca Mohamed nu a putut merge la munte, a venit muntele la mohamed. Si cu putin noroc financiar o sa facem si nunta in 2010. Aura.30.01.80
Vă voi spune cea mai sinceră poveste de dragoste, doar dacă aveţi timp să citiţi…
RăspundeţiŞtergereMă gândeam să postez ceea ce am scris deja, doar că povestea este aşa de lungă încât cel mai frumos din partea mea ar fi să subliniez un simplu zâmbet, câteva episoade şi să păstrez pentru mine « ditamai romanu’ « scris undeva prin calculator.
RăspundeţiŞtergerePovestea cu L. a început acum un an şi jumătate tocmai când mă pregateam să-mi iau avânt cu o bursă de studii în străinătate. Era mijlocul lui august şi stăteam toată gaşca holbându-ne la cerul înstelat aşteptând să cadă « ploaia perseidelor ».Cerul era superb. Ceilalţi râdeau, mimau uimirea unei stele căzătoare inexistente, aruncau cu popcorn şi se certau pe învelitoari . Eu...eram atentă doar la respiraţia lui....era atât de aproape de mine. M-a întrebat dacă mi-e frig. Am dat din cap că da. Tot ce vroiam era să se ofere să mă ţină în braţe...să mă încălzească.
M-a învelit şi, ridicându-se a promis să se întoarcă.
Prima stea pe care am văzut-o a fost una foarte scurtă. Am ţipat însă la vederea ei, cei mai mulţi ratând-o cu desăvârşire.
-Unde, unde? zice Mircea râzând.
-Pe cer, mă, răule !
-Ha, pe viitoarea o prind sigur.
S-a ghemuit lângă mine, luându-mă în braţe...”şi acum îţi mai e frig?”
Şi a doua stea a ratat-o, mimând dezamăgirea. Părea atent la altceva, iar ceva îmi spunea că pur şi simplu îşi menaja mişcările pe care le făcea
...să mă învelească, să mă privească, să îmi pună bretonul după ureche...
Deasupra noastră....şi nu am să uit niciodată acel moment, a apărut cea mai strălucitoare stea a Perseidelor pe care am văzut-o vreodată. Din instinct, o mare de mâini îndreptate spre cer au remarcat cel mai efemer, dar cel mai frumos lucru...a treia stea căzătoare din acea seară !În timp ce toţi ceilalţi se bucurau "aţi văzut-o, a fost bestială ! "...undeva în aer, Mircea mă ţinea de mână...mi-a luat mână într-a lui şi, coborându-le, le-a aşezat ca pe ceva sfânt între noi doi...
Uitasem ce înseamnă frig, uitasem de mine, de porumb copt şi cola rece, uitasem de trifoiul cu 4 foi şi de stelele căzătoare. Toată atenţia mea era la mâna aceea caldă care o ţinea pe a mea.
Îmi înghiţisem cuvintele. Am îngânat doar "a fost superbă ", după care s-a reaştenut tăcerea...
Era 5 fix când, spunându-mi " noapte bună...sau...bună dimineaţa " m-a sărutat.
Aşa a început totul. După o lună am plecat în Franţa cu o bursă de studii...lasând în urmă poze superbe de la mare, mângâieri şi parcuri- martori ai iubirii noastre. Nu mi-aş fi imaginat că relaţia va dura. Distanţa nu ne era un aliat puternic...curând ne-am despărţit, dar sărbătorile şi întoarcerea mea acasă ne-au adus din nou împreună. Anul universitar mai avea încă un semestru însă, ceea ce înseamnă că urma să plec iaraşi.
Cine ar fi crezut că vom fi împreună iar la întoarcere? Mă aşteptase...cine ar crede că suntem şi acum împreună ? Până şi umbra mea era sceptică în faţa treptelor pe care trebuia să le urcăm împreună. Şi sunt clipe ce nu se pot uita în veci :primul “te iubesc” în mijlocul ploii, răsăritul de soare de la mare şi frişca de pe nas, împăcarea aceea dulce de la 2100 de m altitudine, ochii verzi şi respiraţie caldă...
haha...am uitat sa va spun ce melodie ascultam pe sub patura cu el in seara aceea de august..."Suflet pierdut" :)
RăspundeţiŞtergere15 iunie 1990…ziua in care o noua fiinta apare pe pamant…si ar fi putut disparea alta…o fiinta nevinovata…mama sa…ziua care EL o regreta…dar la care s-ar reintoarce…o bucurie pentru familia lui…ca peste ani sa devina o `greutate`….la 2 ani dupa... apare jumatatea baiatului…o fetitza scumpa...frumoasa…gingasa...
RăspundeţiŞtergereAnii au trecut… copii fiind,nu se gandeau la dragoste…desi poate dragostea era de mult timp pentru EI…
Baiatul…o copilarie frumoasa…cu multi prieteni…cu multe nebunii…nebunii care avea sa le faca si peste ani…Timpul trecu…cei doi invatau la aceeasi scoala..dar nu aveau puterea sa-si vorbeasca `despre iubire`..Pana in primavara 2007…cand EL isi lua inima in dintii..si vorbi cu EA..a fost un refuz categoric…
De-atunci incepe suferintza pentru baiat…pentru acel copil…ce nu stia unde avea sa ajunga pentru EA…spre vara..cei doi au decis sa fie impreuna…chiar copii fiind…stiau sa-si daruiasca iubire…sa-si creeze lumea lor…sa lasa totul pentru EI…Au fost impreuna o luna..din care s-au vazut cateva zile…dar aceasta luna a fost cat un an pentru EI…s-au certat…s-au impacat…au plans..au ras..si-au facut planuri pentru viitor…si multe lucruri `frumoase`…Cei doi nu-si mai vorbeau...EL o considera inca o `ubita`…nu a stiut sa si-o pretuiasca…sa-si ocroteasca puiul…doi ani fata a suferit in secret dupa baiat..plangeau amandoi…regretau amandoi…tot amandoi puteau sa mai fie si acum...totul pentru dragoste…un sentiment ce EL nu l-a simtit pana atunci…EL credea ca fata nu vroia sa-l mai vada…ca nu-l mai vrea niciodata…Peste ani…fata isi facuse prieten…chiar cand EL s-a despartit de fosta sa prietena…EA vroia sa fie cu celalalt…pentru a-l uita pe EL…a reusit destul de usor…au ajuns sa se iubeasca..iar EL a decis ca daca Dumnezeu i-a unit pe acei doi copii…si tot El i-a despartit..atunci…EL nu o sa mai daruiasca iubire altei fete…Doar peste ani..EL a realizat cat de importanta a fost…este…si va fii EA pentru EL…Toata dragostea ce EL i-o daruia fetei….EA o primea prin suferinta…lacrimi…
Baiatul nu a crezut niciodata cata dragoste ii oferise fata…iar EL nu a stiut sa-i rasplateasca…EL nu a crezut ca EA l-a iubit atat..dar cand acesta a aflat..deja era prea tarziu..pentru acei copii…Baiatul sufera in fiecare zi..in fiecare seara adoarme plangand…dimineata se trezeste cu gandul laEA…la cum ar fi fost daca o avea si acum... Ar face orice sa dea timpul inapoi…sa fie la inceputul iubirii lor…sa ii arate cat inseamna pentru EA…Baiatul e increzator…stie ca nu e imposibil ca EA sa fie iar a lui…
Zilele trec…Lunile..Anii…iar EL tot asteapta sa fie cu EA…stie cat a gresit…cat a suferit EA…si cat sufera EL acum…il doare faptul ca EL nu a stiut cum e EA cu adevarat…ca EA chiar l-a iubit…pentru asta…”Baiatul roaga ingerasii sa ii aduca inapoi ingerasul suprem inapoi...”......
EL o sa spere mereu ca fata lui se va intoarce la EL...ca il intelege cat o iubeste..cat si-ar dori sa ii daruiasca iubirea de care EA nu a avut parte..cand era cu EL....
Nu am sa scriu o poveste haioasa sau vreo poveste care te da pe spate de ras.Este pur si simplu o poveste de viata, in acelas timp si un sfat pentru cei ce au uitat sa iubeasca pe cei din jur. Desi uneori avem senzatia ca putem alege, ca suntem stapani pe soarta noastra, ca suntem in stare sa mutam muntii din loc, ca avem oportunitatea de a decide singuri, fara acordul altcuiva, ce vom face in viitor... Si brusc... un accident (de exemplu), poate narui toate visele noastre. Visul de a deveni campion se transforma in speranta de a mai putea merge vreodata, visul de a fi mandria familiei devine un sentiment greu de suportat ca suntem de fapt o povara. Dar niciodata sa nu uitam sa iubim. Visul de a petrece tot restul vietii alaturi de cel drag ramane undeva in urma pentru ca dupa acel accident din acea clipa fatidica suntem ferm hotarati de a indeparta definitiv persoana fara de care pana mai ieri credeam ca nu putem trai. Si daca inainte eram admirati, de unii chiar invidiati, devenim dintr-o data doar demni de compasiune celor din jur. Incepem sa analizam, sa ne intrebam daca am fost trufasi, orgoliosi, poate chiar vanitosi si atunci, deabia atunci ne revizuim comportamentul. Trairi, vise, dezamagiri, schimbari neprevazute, inerente... toate la un loc sunt de fapt chintesenta vietii. SA NU UITAM CA SUNTEM OAMENI SI NU TREBUIE SA FACEM DIFERENTA INTRE NOI! Daruind iubire TOTUL IN JURUL NOSTRU SE SCHIMBA POZITIV.
RăspundeţiŞtergerePovestea mea e cea mai sincera si totodata ciudata,poveste de dragoste.L-am cunoscut in 1999 cand eram deja despartita si cu un copil.Era sarac lipit pamantului.Era fara prea multe maniere.Nici ordonat nu era.Dar avea o inima mare.Un suflet bun ascuns dupa un zid de autoaparare construit de el insusi dupa tot ce i s-a intamplat rau in viata.Am pornit amandoi stangaci pe un drum plin de pericole si presarat mai mult din necazuri.Dupa 3 ani,satula de faptul ca nu doream sa mai lupt sa-l schimb(sa fie asa cum vroiam eu),am plecat din tara.Tentatiile au fost multe.Daca as fi dat curs lor,as fi trait fericita si bogata pana la sfarsitul vietii.Dar nu am putut sa-l uit pe el.In tot acest timp si el a gasit pe cineva nu tocmai potrivit.La nici un an dupa ce am plecat m-am intors.Ne-am dat seama ca ne iubeam prea mult pentru a ne impiedica de amanunte precum saracia,orgoliul sau barfele.Ne-am casatorit si am inceput sa urcam pe Himalaya casniciei noastre cu incredere si dragoste.Am inteles ca trebuie sa incetez sa caut sa-l schimb asa cum mi-ar placea mie sa fie.El era El.Un barbat cu rele si bune dar plin de dragoste pentru mine.Si uite;azi avem 10 ani impreuna si ne iubim cu disperare.Impreuna am urcat(imi place sa cred)jumatate din muntele nostru.Ne-am schimbat unul de dragostea celuilalt.Totul e perfect.E marea mea iubire.Si sunt recunoscatoare Domnului pentru asta.
RăspundeţiŞtergereCea mai sincera poveste de dragoste...Cea mai sincera poveste de dragoste incepe dimineata, in bucatarie, cand ne bem impreuna cafeaua facuta de el, cu aroma intensa ca pielea lui, fara sa comenteze ca el o face sau ca el pregateste micul dejun. Continua apoi cu plecatul fiecaruia dintre noi la serviciu, pecetluit cu un sarut lung, ca parul meu, de parca acela ar fi ultimul moment in care ne-am vedea. Apoi, cu savurarea momentelor in care, ne intalnim dupa terminarea serviciului si ne plimbam impreuna, macar pentru cateva minute, prin strazi, tinanandu-ne de mana, ca doi copii, cu ochii stralucind de iubire. Spre seara, povestea se scrie la lumina lumanarii, cu flacara ca un mugure de gutuie, langa care ne savuram cina si ciocnim un pahar cu un clinchet de inima ca un ras de copil. Povestea se sfarseste seara, cand adormim amandoi, intr-o imbratisare lunga, ca iubirea noastra.
RăspundeţiŞtergerePovestea se reia, in fiecare zi, la fel, fara sa ne plictisim nici macar o secunda, chiar daca stim dinainte ce va urma.
"O fată mai găsești, dar un prieten nu..." sau "Povestea unui dizident din piteștica"
RăspundeţiŞtergereAm cunoscut-o de pe internet.... Nu mai știu ce avea de vânzare, dar cert este că totul a început de la un comment de ziua mea, apoi i-am luat id-ul de messenger și am început să tot palavragim de parcă ne-am fi știut de 1000 de ani. Deodată, ea îmi spune: "Nu ți se pare că vorbim de parcă ne-am cunoaște de mai mult timp?". Eu îi spun că da și cât ai zice pește, am devenit buni prieteni. Nu-mi mai încăpeam în piele de bucuros ce eram! Mai apoi, a urmat o întâlnire. În sfârșit aflam și eu cine este ea: o fată simplă cu ochi albaștri, ce-i drept, mai plinuță, dar cu o inimă mare. Știu.. nu era mai știu io ce frumusețe demnă de reviste glossy, dar mi-a plăcut de ea așa cum a fost!
Ceva zile mai târziu, mulți amici de-atunci au aflat de faptul că eram împreună și tot vroiau să mă convingă să renunț, spunându-mi "Ești nebun, Mariuse! Asta numești tu gagică?? E doar o grasă infectă!!" ș.a.m.d. nemaivorbind de alte faze legate ba de gusturile muzicale, ba de principii, etc etc.
Scandal și mai multe nu!
Ce era de făcut? Cui puteam să-i spun tot? Ei, desigur. Mă simțeam așa slab...
Mi-am mai dat câteva întâlniri cu acea fată și căutam să ne ascundem... mai ceva ca de presa de scandal! După un sărut, ea mi-a spus: "Dar tu chiar mă iubești?". Eu: "Da. Te iubesc așa cum ești, fiindcă tu ești tu!"
Puțin mai târziu, a trebuit să plec altundeva, cu probleme de familie.
Cu această ocazie, mi-am revăzut un vechi amic care după ce am istorisit că sunt fericit și una-alta, mi-a spus: "Nu totul poate să țină pentru totdeauna..."
M-am întors în oraș, am mai vorbit cu ea până-ntr-o zi, când mi-a tot făcut morală că aș fi prea distant(eu, care îi tot dădeam sms-uri că mă voi întoarce, ba chiar m-am întors și la ziua stabilită:))...).
Îmi zice să mă uit la status. Mă uit și citesc: "Suflet pierdut prin așternut". Zic da, știu melodia, e una din piesele mele de suflet.... bla bla bla". Ea îmi răspunde că asta simte ea și cu asta, totul între noi s-a terminat, că nu vrea să se simtă vinovată că nu mai vorbesc cu gașca, că aia aia aia...
Ce a urmat, mi-e groază să-mi amintesc: o perioadă în care de rușine ieșeam prin oraș doar în anumite locuri, ca să nu mai am de-a face cu amicii, care mă luau în balon, că: "Păi te-a lăsat fiindcă n-ai regulat-o"(Iartă-i, Doamne....), nemaivorbind de o conversație a ei cu altcineva trimisă de un "amic".
Morala:
1. Dragostea e oarbă
2. "Să nu-ți pese ce-ți spun ei/Viața îți dă chiar tot ce vrei!"
Cea mai sincera doavada de dragoste cred ca eu ca a fost momentul cand sa nascut fetita noastra,atunci pentru noi sa implinit viata noastra,eu cred ca acel moment plin de emotii si fericire a fost momentul in care sa implinit dovada ca ne iubim!
RăspundeţiŞtergere.. și ar mai fi a 3a concluzie:
RăspundeţiŞtergereDacă iubești pe cineva, iubește sincer, din tot sufletul, așa cum e, cu toate calitățile și defectele sale(în limita bunului simț...)!
O iubire virtuala...dar sincera...
RăspundeţiŞtergereUn zambet a fost suficient,pentrut a-l iubi,lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte...fiecare cuvant,fiecare soapta... vocea lui...o voce suava, gingasa ce ma alina mereu... stateam ore-n sir si discutam... discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi... despre lumea mea sau lumea lui... Nu m-a atins niciodata, cu toate ca am impresia uneori ca pe obraz ii simt parfumul... e departe de mine... mult prea departe, l-am cunoscut pe net, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic.... cred ca jumatate de ora ne-am privit fara sa ne scriem macar un cuvant.... of... ce ochi, ce buze, ce om.... un inger... ce cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea lui, ma astepta..... nu-mi cerea nimic... doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam ca e totul pierdut... stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stia sa-mi vorbeasca fara cuvinte.. doar prin priviri... m-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea.... sa iubesc ploile, furtunile... sa ma iubesc pe mine.... si pe el.. il iubesc foarte mult...tin foarte mult la el... mi-a promis ca va veni, ma va strange in ale lui brate.. va fi langa mine.... de o saptamana nu mai stiu nimic de el.. am incercat sa-l sun, are telefonul inchis iar pe messenger e mereu offline.... de o saptamana nu reusesc sa ma concentrez asupra studiilor.. ma gandesc doar la el, si plang, alerg, ma ratacesc, simt ca ma prabusesc.. totul e o nebunie inecata in ceata durerii.... nu mai vreau sa sufar... imi pun prea multe intrebari... daca i s-a intamplat ceva?daca nu ma mai vrea?prea multe intrebari... prea multa iubire... prea trista lumea mea fara el.. de fapt fara el totul e lipsit de rost.. nu pot sa merg mai departe... m-a invatat multe dar nu m-a invatat cum sa traiesc fara el.... fara vorbele lui, privirea lui... iubirea lui...... imi lipseste... si-mi va lipsi... mereu... eu inca il astept.... prea trista aceasta asteptare... prea trista sunt eu.. prea trist e totul ...
Iubiti si iubiti-va....... traiti cu un singur scop:sa daruiti.... daruiti totul celui drag, caci tare trist e sa ai ce oferi dar nu ai cui.....
De ziua celor care se iubesc imi doresc iubire, respect si inca un pas catre visul de a fi unul langa celalalt toata viata. Mi-as dori ca iubitul meu sa puna intrebarea; nu vreau sa ma asalteze cu cosuri de trandafiri , sa-mi trimita zeci de plusuri, baloane in forma de inimioara si cutii cu praline sau sa ma invite la un restaurant simandicos, el sa respire greu din cauza cravatei iar eu din cauza corsetului. Nu! As vrea sa ma invite la el acasa, sa vedem un film bun, sa nu fie nici un indiciu, sa fim imbracati lejer, in haine simple, dar in suflete de sarbatoare, sa nu fie trandafiri, lumanarele, inimioare, sa pregateasca una din putinele mancaruri pe care stie sa le gateasca: pulpe de pui la gratar, piure si salata¦ sa mancam, iar el abia atunci sa aduca un bol cu apa pe suprafata careia plutesc petale de trandafiri.. Sa ne inmuiem amandoi degetele in bol, sa-mi stranga usor mana si sa o afunde in apa, sa simt finetea racoroasa a petalelor de trandafir si dintr-o data cum imi strecoara inelul pe deget si imi soptesteste la ureche ca vrea sa imbatranim impreuna. Eu sa scot un da gatuit de emotie, el sa ma ia in brate si sa ma invarta ca pe un copil, sa uitam de tot, sa uitam de lume pentru cateva clipe si sa fim noi lumea toata. Va fi odata! Poate chiar anul acesta.
RăspundeţiŞtergereCa sa vezi, el a fost omul care uraste Craciunul...
RăspundeţiŞtergereVorbim aici de un simplu plic alb, ce se pierde printre crengile bradului nostru de Craciun. Nu are pe el nici un nume, nici o adresa. Dar el este acolo printre crengile bradului nostru de Craciun, in fiecare seara de 25 decembrie, in ultimii 7 ani.
Totul a inceput cu faptul ca Mihai, sotul meu, uraste Craciunul. Stati asa! Sa nu credeti ca uraste semnificatia sarbatorilor de iarna. Uraste doar latura sa comerciala, care ia amploare de la an la an - acea cheltuiala frenetica, acele cumparaturi in ultima clipa, acea agitatie, acel aruncat cu banii in luna cadourilor. Uraste sosetele pe care le cumparam in fiecare an tatalui meu, camasile si curelele pe care le primeste el, gelul de dus Palmolive si pasta de dinti Sensodyne pe care o cumparam pentru parintii lui - cadouri cumparate in disperarea ultimei clipe, in lipsa unor idei mai bune.
Stiind ca el simte asta, intr-un an am decis sa rup acest lant monoton. Am vrut sa-l fac sa se simta mirific, sa primeasca altceva decat camasi... inspiratia mi-a venit intr-un mod foarte ciudat; va povestesc acum!
Fiul nostru Andrei, care avea 11 ani atunci, era inscris in echipa de baschet a scolii. Putin timp dupa Craciun, a avut loc un meci amical cu o echipa sponsorizata de o biserica din localitatea noastra. Mi s-a rupt sufletul cand am vazut contrastul dintre tenisii lor rupti - care pareau ca se mai tin doar in sireturi, echipamentele improvizate, si baschetii albastru deschis si echipamentele noi cu nume inscriptionate pe spate ale echipei lui Andrei. Era evident ca fiul nostru, impreuna cu echipa sa, avea posibilitati si conditii infinite fata de echipa adversa.
Mihai era si el prezent la meci - statea chiar langa mine in tribuna - a afirmat oarecum dezamagit la finalul meciului (dupa ce echipa lui Andrei a castigat ambele jocuri): " -Mi-ar fi placut ca si ceilalti sa fi castigat. Au atat de mult potential, dar un joc pierdut i-ar putea dobori pe micuti...". I-am simtit tristetea din voce, fara sa ma uit la el. Stiam ca iubeste copiii. Si atunci mi-a venit idea de cadou.
In dupamasa aceea, m-am dus la un magazin de sport, de unde am cumparat echipamente si adidasi pentru baschet si i-am trimis intr-un pachet anonim, prin curier, bisericii care ii sponsoriza pe ceilalti micuti. Pe 25 decembrie, am pus printre crengile bradului un micut plic, in care i-am explicat lui Mihai ce am facut, si ca asta era cadoul meu pentru el.
Zambetul lui Mihai din acea seara a fost cel mai luminos lucru pe care l-am vazut in acel an de Craciun. De atunci, in fiecare an am pastrat traditia, facandu-l pe Mihai cel mai fericit de fiecare data: si in urmatorul an, cand am trimis un grup de jucatori de bachet cu handicap la un meci din Liga Nationala de Baschet; si cu doi ani dupa, cand am trimis un cec unor frati din oras, a caror casa a ars din temelii...
Plicul alb a ajuns sa fie punctul forte al Craciunului la noi in familie. Tot timpul era ultimul lucru pe care il deschideam. De fiecare data Andrei astepta ca tatal sau sa deschida plicul, inainte sa-si deschida el cadoul. Vroia sa-i vada fata cum radiaza de fericire. Cu timpul, si cadourile lui Andrei s-au transformat din jucarii in obiecte tot mai practice, dar plicul a revenit printre crengile bradului in fiecare an.
Din pacate, povestea nu se termina aici. Anul trecut l-am pierdut pe Mihai, din cauza unei forme avansate de cancer. Dar totusi, nu am incetat sa pun plicul alb in brad, ca pana acum. Am fost invaluita in durere, dar am reusit impreuna cu Andrei sa punem si acest an bradul de Craciun. Nu mi-a venit sa cred ca am vazut a doua zi, ca langa plicul alb, a mai aparut unul. Acesta a fost pus de Andrei pentru tatal sau.
Traditia va continua si va creste cu siguranta, iar spiritul lui Mihai, la fel ca spiritul Craciunului, va fi pentru totdeauna in sufletele noastre.
Azi, dupa multi ani, am curajul sa recunosc...Am ales sa ies cu el pentru ca eram o sarantoaca prostuta de la tara (sau comuna, whatever) si iesirile la oras ma "umflau in pene", pentru ca-mi placea gasca lui de prieteni, toti rockeri, pletosi, rupti in "genunchi", distractivi, pusi pe glume si petrecerile cu ei erau super tari; pentru ca era considerat cel mai inteligent baiat dintre ei si toti aveau un respect deosebit pentru acest lucru si nu in ultimul rand pentru ca parintii lui, intelectuali, erau ambii directori (unul de scoala, altul la IRE). Era prin '92. Baiatul era nu tocmai idealul meu de frumusete in materie de baieti, de fapt, era mult, mult departe de vreun ideal si daca veneam cand ma chema el, nu veneam pentru el ci pentru ceilalti si pentru toate celelalte expuse mai sus. Ma iubea ca un nebun iar eu ma eschivam de la imbratisarile lui si faceam tot posibilul sa petrec timpul langa ceilalti. Trei ani "m-a terorizat" cu patetismul din scrisorile sale, cu lacrimile varsate si cu insistenta lui. Apoi am cedat...sau chestia aia ce apare din cand in cand la femei, flerul, a rabufnit... Nu stiu cum, dar, am inceput sa-l vad altfel, cu alti ochi, sa-l admir, sa-i vad intr-un final adevarata lui valoare si chiar sa-l iubesc. De fapt, daca tot sunt la capitolul sinceritate, iubirea mea pentru el insemna pe atunci, de fapt, o veneratie a intelectului, iar wow, cultura lui muzicala ma innebunea...Da, recunosc, l-am ales pentru multele mele lacune, pentru ca simteam ca el umple spatiile goale din mintea si din viata mea. Acum, baiatul acesta, imi pregateste baita fierbinte, a pus ceaiul pe foc si-mi incalzeste pijamaua, sa-mi fie cald si bine. Sunt 18 ani de atunci, 14 de casnicie. Acum il iubesc cu sufletul, cu mintea, cu trupul...Acum am inteles ca Providenta s-a chinuit ceva sa ma faca sa vad, sa inteleg si sa iubesc omul potrivit, omul vietii mele...Si Doamne, si acum suna bine "Knocking On Heaven's Door", piesa pe care ne-am cunoscut noi...
RăspundeţiŞtergereSa fii “SCLAVUL IUBIRII” este minunat. Doar asa poti trai intens dragostea.
RăspundeţiŞtergereM-am hotarat sa va scriu deoarece citindu-va povestile m-ati facut sa dau inapoi cativa ani buni si sa-mi amintesc cu placere de Prima iubire si de Marea iubire (nu coincid).
Prima iubire a fost inflacarata, plina de pasiune, a tinut 2 ani, timp in care aburii iubirii plateau in jurul meu (spuneau cunoscutii). Despartirea nu a fost grea, nu am avut senzatia de SUFLET PIERDUT”, a avut loc treptat, tot asa si sentimentele au scazut in intensitate. A fost incheiata definitiv cand a intrat in scena Marea iubire.
Debutul relatiei a fost banal. M-am dus la prima intalnire fara prea mari sperante sau asteptari, nu m-a luat VALUL de la bun inceput. In decurs de o luna mi-am dat seama ca EL e, ca nu trebuie sa astept pe altul, motiv pentru care am avut grija sa ofer sinceritatea, respectul, iubirea mea unui om langa care mi-am petrecut si-mi petrec cei mai frumosi ani.
Nu pot decat sa-mi doresc in continuare, “DOAMNE, DA-MI IUBIRE!”.
Au fost odata doi copii, un baiatel si o fetita, care traiau linistiti pe malul unei ape frumos curgatoare. Toata ziua alergau dupa fluturi si culegeau flori...nu stiau ce e aceea nefericrea sau tristetea...nu vroiau decat sa fie in fiecare zi alti fluturi care sa le zambeasca si alte flori pe care sa le culeaga. Baietelului ii era tare draga fetita dar stia ca sentimentul nu putea fi reciproc...fetita nu vroia sa isi arate slabiciunea. Si viata lor curgea lin intocmai ca raul de pe pridvorul caselor lor...numai ca intr-o dimineata ... fetita plecase. Baietelul a cautat-o pretutindeni, si in poiana cu margarete, si pe malul raului si in campul cu branduse...dar fetita nu era nicaieri...lasase numai cateva cuvinte scrise pe o petala de trandafir: "Sa nu ma cauti...desi pare ca te-am uitat, inima mea va bate mereu pentru tine". Dupa un timp, baietelului a inceput sa ii fie dor de vechea lui amica...a plecat astfel pe malul raului, indrumat parca de o forta nevazuta. Se simtea tot mai singur. Intr-o zi a gasit-o...dar fetita nu l-a mai recunoscut. Peste sufletul ei se asternuse uitarea...nu mai stia cine e nici ea, nici baiatelul care o privea cu uimire. Se uita in jur si parca i se facuse dor de ceva...de ceva uitat. Dar timpul trecuse prea repede si prea nemilos. Suspinand, baiatelul scoase din buzunar o petala mototolita...fetita o citi cu glas tremurand "Sa nu ma cauti...desi pare ca te-am uitat, inima mea va bate mereu pentru tine". Atunci parca se rupse o vraja...incepea sa isi aminteasca tot, casa de pa malul raului, fluturii, florile...si pe prietenul ei pe care il iubea in secret. Uitandu-se unul la altul, amandoi isi dadura seama ca nu mai erau copii, timpul isi lasase amprenta asupra lor...o imbratisare spulbera sentimentul ciudat dintre ei...in sfarsit se regasisera.
RăspundeţiŞtergereTraiesc o poveste de iubire.
RăspundeţiŞtergereTotul a inceput in anul 2008. Ne-am cunoscut pe un site de socializare (nu vreau sa dau numele site-ului pt a nu face reclama). Dupa 8 luni de conversatii, emailuri si discutii, ne-am dat seama ca cu cat discutam mai multe, aveam puncte comune, am inceput sa ne cunoastem mai bine si sa avem sentimente unul pentru celalalt.
Am hotarat sa ne vedem, ne-am intalnit la jumtatea distantei dintre vest si est (el fiind din Banat si eu din Moldova) am petrecut un weekend superb la Sighisoara si de atunci suntem impreuna. Am facut 2 nunti de vis, am petrecut o luna de miere frumoasa impreuna in Grecia. Impreuna am cladit o casa, ne-am cumparat o masina, calatorim si ne iubim mai mult pe zi ce trece.
Aceasta este povestea mea de iubire.
Degust si-acum dulceata inceputului, cu o mie de ganduri si tot atatea fantezii, regasind cu voluptate vorbele bine spuse, nedumerirea, emotia, zambetul rautacios, marea hoinareala, visul si, mai intai de toate, fascinatia.
RăspundeţiŞtergereDa, eram copii pentru ca iubeam hotarul nestatornic dintre minte si suflet, un prea grabit metronom, un culcus-hamac cu vise care ne aparau pana la zori. Si de ne apara, ne si masoara, ati putea spune...
Daca ne-ati vedea, ati sti ca avem aceleasi ganduri, asa cum doi frati siamezi au acelasi pantec.
Trei ani in care am trecut prin foame, groaza, razboiul de guerilla al zilei de maine. O poveste de dragoste a doi invinsi, pentru care viata impreuna e singura victorie care conteaza.
Buna sa fie ziua asta cu soare bland? Sunt atat de obosita ca vad stele verzi la propriu. E drept ca sunt si unele mici, aurii, pe care le simt cand inchid ochii. M-am gandit o clipa cum ar fi sa dorm in bratele lui si dac-as putea dormi… Somnoroasa aventura…sau ce carusel pacatos e mintea omului :)
CAND VINE DRAGOSTEA?
RăspundeţiŞtergereIn perioadele in care umblam buimaca prin lume cautandu-mi iubirea, mi se tot spunea ca va veni doar atunci cand am sa incetez sa o caut. Iar mie mi se parea cel mai fara noima sfat pe care l-as fi putut capata. A fost nevoie sa mai rabd niste ani ca sa-mi gasesc propriul raspuns la intrebarea “cand vine dragostea?”. Voi l-ati gasit? O vreme, probabil dornica sa-i contrazic pe cei care incercau sa-mi stavileasca nerabdarea, mi-am spus ca dragostea vine atunci cand o cauti si o vrei cel mai mult. Ca, asa cum norocul ii rasplateste pe cei curajosi, tot asa, iubirea e binevoitoare cu aceia care scotocesc mai cu foc dupa ea. Dar a fost nevoie sa iau niste trante de la destinul meu scormonitor ca sa pricep ca, ntttzzz, hmmmm, nu prea e asa. Atunci cand cauti cu orice chip, ajungi sa vezi fete morgane, si baieti… morganosi, si amoruri inventate de-a dreptul, dansand pretutindeni in desertul sufletului tau insetat. Apoi mi-am spus ca vine cand stai in expectativa si-o pandesti abil. As! Nici atunci n-a venit. Am continuat cu sperantele si mi-am spus ca vine cand ti-o aduc prietenii care, cunoscandu-te, iti pot prezenta pe cineva care sa ti se potriveasca. Dar nu mi-a iesit figura. Recunosc, a trebuit sa ma intorc spasita la sfatul dintai, dar nu pentru ca as mai fi crezut in eficienta lui, ci pentru ca epuizasem toate celealte variante. Si cand ma resemnasem ca nu voi mai iubi in veci de veci, fiindca dragostea e o vietate ciufuta si salbateca, ati ghicit, m-am indragostit din nou. Nu stiu cum am facut. Nu stiu daca metoda in care nu-ti pasa, nu astepti, nu chemi si nu te vaicaresti functioneaza temeinic. Eu cred ca dragostea vine cand vrea ea. Dar tine de noi s-o facem sa stea cat vrem noi, nu-i asa?
VISAND LA CEASUL NOSTRU DE AMOR, MA SIMT CUPRINS DE NOSTALGIE.
RăspundeţiŞtergereCE TAINA MARE E IUBIREA, CE MINUNATA ESTI TU INTRE FAPTURI!
ATINGEREA TA SUBLIMA PANA-N ABISUL SUFLETULUI MEU COBOARA, IAR EU MA SIMT NELINISTIT, CACI NU SUNT LANGA AMEA COMOARA.
CHIPUL TAU ADESEA IMI APARE IN VIS, SCALDAT IN RAZELE UNUI SOARE BLAND,
RăspundeţiŞtergereO STEA PE CER S-A MAI APRINS DE DORUL TAU EU SUNT CUPRINS.
Iubesc!Iubesc in fieacare zi, ora, minut, iubesc pentru ca insasi natura mea umana imi dicteaza si imi reaminteste ca scopul existentei noastre este in esenta sa iubim si sa fim iubiti. Si pentru ca iubirea isi atinge apogeul atunci cand e consumata in doi, iti propui sa dai frau liber emotiilor, sa-ti lasi trupul prada impulsurilor si fluturasilor din stomac si sa inchei un armistitiu cu Eros.
RăspundeţiŞtergereIti poti cauta iubirea acolo unde e distractie si voie buna, unde sunt lacrimi si compasiune, unde e ploaie sau insorit, sau o poti astepta, sa apara de acolo de unde te astepti mai putin. Eu am intalnit-o intr-o zi de iarna, a venit pe neasteptate, fara sa o astept sau sa o invoc, timida si rezervata. Am devenit prieteni, ne ajutam, ne completam si asezam caramida cu caramida la temelia relatiei noastre. Impreuna sfidam timpul, regulile, eram intr-o comuninune a noastra de nedescris care unii ar numi-o "chimie"...Eu ii spun simplu: prietenie.
Cu timpul, lucrurile au evoluat, devenisem mai mult decat prieteni si dragostea noastra prindea forme si culoare. Eram deosebiti, cu caractere puternice si viziuni diferite asupra lumii, ne completam, ne echilibram si ne uneam prin idealuri si aspiratii.
Ne vedem inconjurati de copii bucalai, cu ochii azurii ca ai lui,pe care eu nu ma mai saturam sa-i privesc, copii care sa poarte amprenta iubirii noastre... Stie ce ma bucura, ce ma intristeaza, ce ma doare si ce ma face cea mai fericita, de ce sa ma protejeze si cand sa ma lase sa exporez singura lucrurile. Ma iubea intr-un fel aparte, dulce, suav, in taina, niciodata rostit. Ma intrebam de ce imi spune atat de rar "te iubesc", cand vedeam in jur cupluri ce isi declarau dragostea. Mi se parea nedrept, ca o tradare, imi ridica semne de intrebare: "Oare omul de langa mine chiar nu ma iubeste?"... Ca abia mai tarziu sa realizez ca cele mai sincere si mai profunde sentimente nu se spun, cum nici nu se rostesc mereu ca pe un "buna ziua!" si nici cei mai frumosi trandafiri sau cele mai opulente cadouri nu tin locul dragostei.
Ne "devoram" iubirea in felul nostru, pentru unii ciudat, pentru noi unic si special, o hranim cu fiecare minut petrecut impreuna, ne reinventam in interdependenta.
Nimic nu e mai imbucurator decat lucrurile simple pe care mi le ofera viata alaturi de el: diminetile in care ne trezim imbratisati, mingaierile gingase, noptile in care ma inveleste, alinturile,gesturile copilaresti. Imi da putere si siguranta, ceea ce conteaza mai mult decat toate florile din lume sau cadourile pe care le ravnesc femeile de la barbatii lor.
Fiecare zi e o multumire ca am reusit sa construim o relatie simpla, sincera, insa plina in continuturi si semnificatii si desi dragostea implica sacrificiu si suferinta ueori, ea e pe deplin mangaietoare, iertatoare si rabdatoare...
Desi am doar 18 ani pot spune ca am fost dezamagita in mod repetat de toti asa numitii "iubiti" si am avut multe dezamagiri, chiar daca sunt asa "mica". Fiecare baiat are felul lui de a fi, dar sincera sa fiu inainte sa-mi intalnesc actualul iubit nu m-am gandit nici o clipa ca baietii se difera unii de ceilalti prin comportament. Din moment ce toti imi dovedisera acelasi lucru - ca nu isi doresc decat ceva trecator, fara sa investeasca sentimente - i-am clasificat pe toti intr-un singur cuvant, scurt si la obiect -> PORCI. De 10 luni regret nespus aceasta "eticheta" pe care le-am oferit-o sexului opus.
RăspundeţiŞtergereIubitul meu Daniel m-a cucerit cu o singura privire si un simplu zambet. Nu stiam ce se intampla cu mine si nu vroiam sa ma impac cu ideea ca ma indragostisem. Sa-mi repet greselile la infinit?! Imi jurasem ca nu o sa mai iubesc..
Imi doream sa il revad, dar imi era teama de repercursiuni. Nu vroiam sa mai sufar si nu stiam cum sa ma feresc de a ceda frumusetii lui. Dupa multe insistente - din partea sa - de a ne revedea mi-am calcat intr-un final pe orgoliul prostesc si am acceptat invitatia sa. Initial am vrut sa vin la intalnire cu prietena mea cea mai buna (ea il cunostea si avea sa imi fie mult mai usor sa port o conversatie), dar cum ea nu a putut m-am dus singura.
Cand i-am revazut ochii verzi ce sclipeau in noapte si zambetul dulce ca de copil mi-am simtit bataile inimii in gat. Ca sa imi stapanesc trairile interioare l-am intrebat timida "Unde mergem?", iar el mi-a raspuns zambind "Mergem unde vrei tu." eu nestiind ce sa ii raspund i-am spus grabita "In parc e bine?", atunci el nu mi-a mai dat nici un raspuns si am mers asa unul langa celalalt pret de cateva minute. Linistea era suparatoare la un moment dat si am inceput sa vorbim despre tot felul de aiureli doar ca sa treaca timpul mai repede. Cand am ajuns in parc ne-am plimbat, am privit cerul plin cu stele ca doi indragostiti, cand la un moment dat mi s-a facut frig, iar el m-a strans in brate ca sa ma incalzeasca, atunci mi-a dat si primul sarut.
Ma indragostisem, din nou, dar negam lucrul acesta. Orice as fi facut gandul imi zbura la EL. Era singura persoana ce imi aducea zambetul pe buze doar cand chipul sau imi aparea in minte.
Dupa 1 luna fara 1 zi de cand ne intalnisem ne-am dus la el - eu, el, prietena mea cea mai buna si un prieten de-al lui. Prietena mea si prietenul lui s-au dus in dormitor la calculator, iar noi am ramas impreuna in bucatarie. Dupa indelungi sarutari si imbratisari el s-a ridicat din pat, evident mie mi-au trecut automat prin minte numai ganduri negre - Am gresit cu ceva ?! Vrea sa ne despartim ?! - dar el a scos din buzunar un saculet micut si l-a intins spre mine. Eu am ramas muta de uimire si nu am stiut cum sa reactionez, iar el ma indemna sa il deschid.
L-am deschis usor tremurand .. Inauntru era un inel .. L-a luat din saculet si mi l-a pus pe deget, marturisindu-mi ca niciodata nu se indragostise cu adevarat si ca eu sunt prima si singura persoana ce l-a facut sa isi incredinteze inima cuiva. Dupa ce am auzit acele cuvinte si mi-am vazut inelul pe deget am renuntat la faza de negare in care ma aflam si i-am marturisit ca si eu il iubesc.
RăspundeţiŞtergereDe atunci am petrecut mult timp impreuna, eu i-am cunoscut parintii, el la fel pe ai mei, am fost alaturi unul de celalalt cand am implinit 18 *eu* respectiv 20 de ani *el*, am fost impreuna la mare,la Targu Jiu, Filiasi, Alexandria,Telesti(satul natal al tatalui lui,care are un peisaj superb catre Muntii Parang). M-a ajutat chiar sa obtin si permisul de conducere.
Cu el am cunoscut iubirea adevarata si reciproca, intelegerea, sinceritatea, increderea si respectul.
Am petrecut clipe de neuitat, superbe as putea sa spun, pe care sincer as vrea sa le retraiesc alaturi de el, dar bineinteles am avut si clipe intunecate ce probabil ne-au maturizat si ne-au consolidat relatia. Sora lui Daniel a avut un iubit de 2 ani si ceva, iar acesta a murit intr-un accident de masina (el fiind situat pe locul din dreapta soferului - singurul decedat, in masina aflandu-se trei persoane cu tot cu el). Pierderea lui ne-a afectat atat pe familia baiatului acela cat si pe noi si familiile noastre. Fusesem impreuna cu sora iubitului meu si iubitul ei la mare si era un om minunat, dar probabil Dumnezeu a avut nevoie de un inger acolo sus. Nu a trecut mult timp de la decesul acelui baiat si noi ii simtim inca lipsa, dar aceasta pierdere ne-a facut sa fim mai puternici si mai uniti, sa realizam ca tot ceea ce avem si ce am facut pana in clipa de fata ni se poate lua intr-o secunda. Pentru clipele de cosmar pe care le-a trait sora iubitului meu eu o admir din tot sufletul, deoarece a avut puterea sa nu recurga la un gest necugetat si si-a inghitit amarul in liniste. As da orice sa isi recapete fericirea, dar sunt sigura ca iubitul ei de acolo din cer ii va trimite pe cineva care sa aiba grija de ea si sa o iubeasca cum o iubea el.
Imi pare rau ca am scris si aceste randuri pline de tristete, dar am simtit nevoia sa ma descarc. Si probabil ca stiti si voi ca o relatie are si clipe frumoase si clipe mai putin frumoase, poate chiar groaznice ca cele prin care am trecut noi. Important este ca noi din data de 27.03.2009 nu ne-am certat niciodata si am ramas impreuna iubindu-ne pe zi ce trece mai mult si sustinandu-ne reciproc.
Buna tuturor
RăspundeţiŞtergereDe felul meu sunt sincera asa ca am sa va spun povestea mea de iubire ,care a inceput in urma cu 6 ani.Eram casatorita si cu un copil mic dar casnicia mea deja scartiia ca sa zic asa si intr-o zi l-am cunoscut pe noul meu vecin(ne mutasem in urma cu cateva luni in zona respectiva) si am inceput sa discutam diverse ,in timp am inceput sa ne apropiem tot mai mult sufleteste ,o prietenie sincera care sa transformat incet dar sigur intr-o iubire pura dar nu indrazneam sa ne spunem ce simtim unul pentru celalalt,eu aveam probleme in casnicie el avea probleme cu parintii si ...intr-o zi frumoasa de martie ne-am intilnit intimplator in oras(ceea ce nu crede nimeni nici in ziua de azi) unde eu mergeam cu treburi iar el la servici ,m-am urcat in masina lui si ...dusi am fost doar cu ce aveam la noi adica hainele si masina parintilor lui,cand am vazut ca se intrece gluma l-am intrebat unde mergem ?iar raspunsul lui a fost...te-am rapit si esti a mea si nimeni nu poate sa faca nimic in privinta asta ,eu spunindu-i ca a innebunit dar ...totul a fost foarte real,ma iubea si il iubeam foarte mult si pentru mine era in stare de orice ca si acum de fapt...3 luni mai tarziu am reusit sa mi iau si copilul care ramasese la parintii mei si dupa 4 ani am facut si o nunta frumoasa asa cum am visat ,am fost si suntem fericiti avem o viata frumoasa impreuna asa cum mi-am dorit intotdeauna iar faptul ca sa intimplat asa ma face sa cred ca acolo sus cineva ma iubeste mult ,pentru ca mi-a oferit a doua sansa si nu regret nimic...sunt fericita si imi iubesc sotul foarte mult as face orice pentru el si pentru fiul meu...sunt in sfarsit implinita...
Cea mai sincera poveste de iubire pentru o femeie care credeti ca este? Va zic eu! Cererea in casatorie......mai ales cand se lasa asteptata si o primesti asa la 35 de ani!
RăspundeţiŞtergereSi cand raspunsul este si afirmativ.....iata o pagina dintr-o poveste de iubire lungaaaa!
o poveste dureroasa, dar magica; o atingere de inger urmata de inaltarea la cer; un deosebit care nu este ceea ce pare a fi...el a reusit sa atinga acel suflet care se inchisese odata, demult; a reusit sa-l deschida si sa faca razele soarelui sa patrunda acolo si totusi nu vrea mai mult....doar se joaca, se ascunde, dispare si reapare, rade, vrea dar ii este teama, primeste si asteapta sa mai primeasca dar nu ofera nimic, poseda, provoaca si se opreste....cat va mai dura tot acest joc??:( ar trebui inchise undeva cele doua suflete deosebite pentru a accepta un sfarsit de joc sau pentru a se uni in iubire, ganduri si tot
RăspundeţiŞtergereVin si eu cu o scurta povestioara doar pentru ca mi se pare fascinanta puterea cuvantului.Poate ca multi dintre acesti oameni care au publicat aici cele mai ascunse adevaruri sau cele mai inocente dorinte au realizat ceva insirandu-le.Vezi,cuvantul este intr-adevar o putere care nu este contientizata cu adevarat.Ceea ce au scris oamenii aici a fost legat de trecut,ce a fost,cum s-a intamplat magia,unde si de ce.Altii au scris despre viitor,cum ar vrea sa ajunga la persoana iubita sau visata.Si uitam sa traim in prezent.Uitam ca iubirea ne inconjoara in fiecare clipa,prin nimeni altcineva,decat da,prin Dumnezeu.
RăspundeţiŞtergereAs fi vrut sa transmit vibratii sau sunete decat cuvinte.Cuvintele raman pe aceasta pagina de internet latent si dureros.Pentru ca schimbarea este vitala,insa aici nu intervine.Am simtit zeci de povesti aici pe blog,in carti,in filme,in viata reala.Sunt tanara,foarte tanara,am trecut prin partea mea de experiente,inaltatoare si dezamagitoare.
Momentan sunt singura,dar pot afirma cu certitudine ca nu mai caut orbeste un partener.Pentru ca viata inseamna mai mult decat atat.Am norocul sa intalnesc la fiecare pas oameni care imi deschid ochii.Oameni care nu ma lasa sa ma afund in societatea din ziua de astazi,afumata de povesti obositoare si de principii inutile.Am fericirea sa vreau sa ma cunosc pe mine,sa-mi aud sinele,sa-mi ating frumusetea interioara,sa-mi aud strigatul propriu.
Astfel,ajung sa cred ca singura modalitate de a ajunge la iubire este prin divinitate,prin EL la El.O iubire care nu se termina in 3 ani,pentru ca asa este piesa de teatru,o iubire care nu se consuma precum o scanteie,o iubire care nu cere conditii si lasa liberul arbitru,o iubire completa..
Iubire si tradare
RăspundeţiŞtergereEa, Liza, tiganca. Frumoasa, crescuta de o familie instarita. Caldarari din tata in fiu. O duceau bine si pe vremea comunismului chiar daca isi procurau greu cuprul. Uneori furau inclusiv stemele de pe stalpii de frontiera. Pe unde treceau ei cu carutele ramaneau stalpii golasi. Produceau cazane pentru distilarea alcoolului. Acum fac orice afaceri, curate sau necurate, care implica metale, de la aur pana la fier.
El, Mihai, roman. Orfan de tata, a fost crescut cu greu de mama sa, femeie de serviciu la spitalul din oras. Baiat frumos, destept si studios. Absolvent de Politehnica.
Viata i-a adus impreuna desi proveneau din lumi diferite. Trecand peste prejudecatile si dezaprobarea famililor lor. Crezand cu sinceritate ca dragostea lor va invinge toate oprelistile, au fugit in lume.
Italia. Mihai a gasit cu greu de lucru la montajul aparatelor de aer conditionat. Spera ca modul in care isi face munca sa-l convinga pe patronul italian ca nu toti romanii sunt la fel cu cei de pe prima pagina a ziarelor.
Se descurcau greu. Bijuteriile cu care Liza plecase de acasa fusesera vandute din primele zile. Tanarul inginer era platit mizerabil fata de pregatirea si calitatile sale profesionale. Se imbracau de la solduri si isi cumparau mancare de la economate. Era timpul ca Liza sa-si caute si ea de lucru. Nu era usor pentru frumoasa tiganca ce fusese crescuta in Mercedes cu sofer si cu Nicolae Guta la aniversari, in casa cu turnulete.
Femeie in casa, la o familie de avocati, vesnic plecati. Nu era o munca grea, dar Liza traise cu manele despre smecheria “tiganilor care nu munceste” si totusi “e plini de bani”, astfel ca nu se impaca cu saracia.
S-a intamplat ceea ce era previzibil. La inceput cate putin apoi din ce in ce mai adanc a bagat mana in caseta cu bijuterii a avocatei. In scurt timp Liza era arestata.
Mihai era devastat. Nici avocatul din oficiu nu parea foarte convins ca vrea sa o ajute. Bani pentru un avocat platit nu avea, iar Consulatul Romaniei nu parea receptiv la cererea sa de ajutor si consilere.
In disperare de cauza, risca si anunta familia Lizei desi stia ca acestia ii cauta cu ganduri nu prea ortodoxe in ceea ce-l priveste.
Venit in Italia urgent, unchiul Lizei, Hoza Tarzan, pune in miscare relatiile interlope pe care tiganii le aveau pana si aici. Liza este eliberata pe cautiune, fiind obligata sa nu paraseasca orasul pana la terminarea procesului.
Ceva s-a rupt intre ei. In sufletul Lizei se dadea o lupta grea. Inima ei era impartita intre dragostea pentru primul ei barbat si dispretul pentru acelasi om. Dispret deoarece simtea ca el, prin neputinta sa de a-i asigura traiul cu care era obisnuita, o impinsese sa fure.
Hoza nu isi ascundea sentimentele fata de Mihai. I-a spus acestuia verde in fata ca nu este destul de bun pentru Liza. Nu conta faptul ca o iubea inca nebuneste. In lumea tiganilor viata femeii este in totalitate raspunderea sotului.
Mihai simtea ca se pregateste ceva. Intalnirile lui Hoza cu niste tigani albanezi, mustaciosi si soaptele lor conspirative nu ii spuneau nimic bun.
In acea zi lucrurile s-au precipitat. Intors de la munca mai devreme, Mihai o gaseste pe Liza cu bagajul facut, asteptata de aceiasi albanezi cu priviri crunte.
- Ce faci? Unde pleci? Simtea cum inima ii spune ca ceva nu este in regula.
- Te parasesc, Mihai! Oamenii acestia ma vor ajuta sa fug din tara. Daca raman o sa fiu condamnata, spuse Liza.
Tavanul daca i-ar fi cazut in cap lui Mihai nu ar fi fost mai naucit. Si Liza parea confuza.
- Vin cu tine, incerca el.
In ochii Lizei licari un sentiment contradictoriu. Pentru moment Mihai mai spera.
- Nu poti veni cu noi! intra in vorba unul dintre albanezi. Veniti, plecam! se indrepta el spre usa.
- Liza, nu ma parasi! Tu esti scopul, esti sensul vietii mele, se agata Mihai disperat de ea.
In mana tiganului sclipi hoteste un cutit. Mihai simti o fulgerare intre omoplati. Apoi lumea incepu sa se invarta ca un carusel si se pierdu in neant, se intuneca.
Dragostea este cel mai frumos si sincer sentiment prin simplul fapt ca ea exista, ca dimineata te trezesti cu noaptea-n cap sa ii pregatesti micul dejun frugal si sa ii dai intaiul sarut din ziua aceea, inainte de a pleca la servici, ca ii aduci ochelarii pe care i-a uitat, si pentru care intors din drum, ca nu pui la suflet ce spune cand este nervos, si mai ai destul loc pentru iertare in inima ta, ca il crezi atunci cand iti spune „Te iubesc!” prin cuvinte sau priviri, ca abia astepti sa vina ziua lui doar pentru a-l vedea uimit si fericit cand desface cadoul si descopera ca a primit exact ce isi dorea, ca te inunda o bucurie imensa doar pentru ca e langa tine si iti zambeste, ca te saruta ca la inceput, chiar daca au trecut ani impreuna, ca ma calmeaza cu tactul lui specific atunci cand sunt nervoasa, ca are rabdare mai multa decat mine, ca dorinta de a fi impreuna sfideaza orice interes material, ca se gandeste la confortul si siguranta mea, ca ma iubeste chiar si cand e suparat pe mine, ca are puterea de a trece peste greutati si de a ierta, ca m-a cerut in casatorie si isi doreste copii, ca suntem doar noi doi si ASTA CONTEAZA!
RăspundeţiŞtergereDorinta parintilor mei de a ne desparti nu a fost nu a fost convingatoare, prin urmare, dragostea noastra traieste si acum, la fel de sincera ca la inceput.
povestea mea a inceput acum doi ani foarte tumultos cu multe scandaluri si certuri datorita faptului ca viitorul meu prieten era inca casatorit. desi a depus divortul imediat ce ne-am cunoscut nu s-a putut sa avem o viata linistita. au fost doi ani plini de impliniri datorita faptului ca in acest timp am facut aproape tot ceea ce imi doream de la viata. ne-am iubit, am calatorit am trait clipe de neuitat impreuna. asa cum e in viata acum suntem la o rascruce de drumuri cand trebuie sa decidem foarte bine care v-a fii viiitorul nostru si asta pentru ca nu mai suntem la varsta adolescentei. ceea ce vroiam sa zic e ca daca iubesti nu mai ti cont de nimic iar noi am riscat aproape totul, familia, serviciile.. pentru a fi impreuna. sper din toata inima sa imbatranim impreuna si asa cum am planuit sa murim pe o plaja din Hawai impreuha
RăspundeţiŞtergereAm cunoscut o fata intr-un loc frumos care nu stiam ca imi va tine loc de casa. Era o fata buna, cu suflet mare, cu chip de copila......
RăspundeţiŞtergereA fost o dragoste la prima vedere, cum nici nu credeam ca va fi,dar ca viata i mi va rezerva o iubire cu multe sacrificii.
Pana sa ne intalnim, iubise un alt baiat,iar eu o alta fata , asa ca ne am dat seama usor ca dragostea ne a invelit cu dulceata ei.....
Totul a inceput ca o joaca. Din sete de viata, din curiozitate, din placere. Nu ma simtisem niciodata atat de firesc in preajma cuiva. Si incetul cu incetul, am ajuns sa O iubesc nesabuit. Refuzasem sa privesc serios relatia in care intrasem, chiar ma surprindea ca merge totul atat de bine....simteam ca devine mai mult decat o aventura, ca ne leaga acelasi ritm al sufletului, acelasi gust al vietii.
Cand mi-am dat seama ca O iubesc si eu, am regretat pentru prima data ca nu s a intamplat m ai devreme.
Am gresit in primul rand ca nu m-am gandit de pe atunci la viitor. Ca nu am prevenit durerea. Ca nu am pus stavila iubirii, atunci cand acest lucru nu mi-ar fi produs atata suferinta. Curand, au inceput sa se iveasca piedicile, iar ea si-a dezvaluit adevaratul caracter: crud.
Si prin iubirea mea pe care ma straduiam in veci sa o arat, o alungam de langa mine. Cu cat ma apropiam mai mult de ea, cu atat devenea mai rece, mai distanta.
In tacerea care s-a lasat intre noi, incep sa cred ca mi-a murit sufletul. A continua sa iubesti, in ciuda timpului, a distantei, a tradarii, e o incercare grea, irationala, nebuneasca.
Ea, 16 ani, gingasa, grijulie…el, 22 ani, puternic, rece…nu stiu nici astazi ce anume i-a apropiat, dar s-au iubit atat de mult… in secret, caci el avea pe cineva legal…doi ani au tinut dragostea ascunsa, doi ani in care au ras impreuna, au plans impreuna, au mancat impreuna, au dormit impreuna, au visat impreuna, au calatorit impreuna, au invatat impreuna… dupa doi ani, el a decis sa puna capat relatiei legale, sa o pastreze doar pe ea…se gandea de ceva vreme la asta, si venise timpul…pe el relatia legale il maturizase, ea era inca un copil…poate a speriat-o decizia lui, sau poate nu mai erau si visele ei, dar cand s-a vazut pe primul loc in viata lui a fugit…a fugit departe, i-a sfaramat visele, i-a distrus puterea, a luat cu ea tot ceea ce i-a daruit el mai de pret: sufletul lui. Au trecut ani, si…viata le-a daruit reintalnirea: s-au regasit in amintiri, in lacrimi, in zambete curate, in dulci si grele emotii…dar si-au pastrat iubirea; desi acuma merg pe drumuri diferite, nu au uitat ca acolo undeva exista cineva pentru care si-ar da viata…
RăspundeţiŞtergereSincera? Frumoasa? Deosebita? Poate ca da,poate ca nu, dar cu siguranta este povestea noastra! Povestea noastra de iubire! Povestea noastra,Victor si Gabriela Nedea incepe cu ajutorul internet-ului.Diana,sora lui victor,i-a spus la un moment dat:"Daca nu te insori cu cineva cunoscut pe net nu te mai insori niodata!". Cata dreptate a avut!Dar sa revenim.Eu imi fac cont pe un site de prietenii,pun poze,povestesc,etc si astept.Victor isi face cont pe acelasi cont dar cauta.Ma gaseste,s-au mai bine spus o poza de a mea,o comenteaza si ...incepem sa vorbim.In decurs de 2 zile hotaram sa ne cunoastem personal.Ne intalnim pe data de 2 februarie 2008,ne cunoastem si eu decid ca nu vreau sa ma leg la cap si incerc sa scap de el.Dar el nu cedeaza si insista,ma suna,imi trimite mesaje pana in ziua in care satul de fitzele mele decide sa renunte(dupa 6 saptamani).Ne intalnim sa ne luam ramas bun si atunci simt ca o sa il pierd si nu vreau asta!Ii cer o sansa sa ma revansez si relatia noastra incepe sa infloreascain octombrie 2008 la 8 luni dupa ce ne-am vazut prima oara ne mutam impreuna.P 8 noiembrie 2008 ma cere de sotie.Pe 27 iunie 2009ne-am casatorit civil.Pe 4 iulie 2009 am avut nunta,Sper ca un curand povestea noastra sa continue cu apartia unui bebe sau si mai bine doi,de preferinta fetite!V-a povestit cu drag Nedea Gabriela Adriana,sotie fericita si gandac frumos!
RăspundeţiŞtergerepovestea mea incepe in urma cu 11 ani ,cand aveam 21 .l-am cunoscut pe el ,si cu toate ca nu a fost o dragoste la prima vedere in 3 luni eram casatoriti.eu vroiam sa scap de tirania de acasa iar el cauta probabil o tipa dragutza cu care sa se afiseze.relatia noastra a fost una cu suisuri si coborasuri ,impacari si despartiri,bucurii si suparari.dupa 7 ani am hotarat ca nu mai putem continua ,ca e mai bine ptr amandoi sa intrerupem orice legatura .asa am si facut am bagat actele de divort iar in 2 luni eram despartiti.nu aveam nik de impartit asa ca nu a fost deloc dificil.ne-am inteles amiabil.atunci ma simteam usurata si libera.eram fericita ca pot sa traiesc fara restrictii din partea nimanui,insa dupa 3 luni am inceput sa imi dau seama ca viata mea nu inseamna nik fara el.eram f suparata ,nu reuseam sa imi gasesc echilibru si nici saam parte de distractia la care visasem.prieteniii imi spuneau ca e ceva normal si trecator .asa ca am incercat sa ascund sentimentele si sa ma prefac fericita ,gandindu-ma ca o sa treaca.noaptea insa adormeam mereu gandindu-ma la el ,si de nenumarate ori am format nr lui de telefon doar ca sa ii aud vocea,fara insa sa spun nik.am auzit la un moment dat ca are o alta relatie lucru care m-a distrus pur si simplu.realizam abia acum cat de mult il iubeam si ce usor am renuntat la el.a trecut 1 an in care nu ne-am vazut niciodata .ma gandeam mereu la el si cu toate ca incercasem sa imi refac viata mi-a fost imposibil sa ma apropii de cineva.apoi 2 prieteni din fosta gasca m-au invitat la nunta lor.stiam ca o sa fie si el acolo si asta a fost singurul motiv ptr care am acceptat sa merg.m-am aranjat ,mi-am cumparat o rochie sexy si m-am prezentat la nunta.cand a venit pur s simplu nu am mai putut sa vb .ma simteam ca la 14 ani ,timida si cu fluturi in stomac.si el venise singur si am fost asezati la aceasi masa.cred ca a fost si o strategie din partea lor.am vb toata noaptea,am ras ,am dansat si ne-am inteles mai bine ca niciodata.apoi mi-a facut o invitatie nevinovata la o cafea.am acceptat imediat.ne-am intalnit cam 2 luni,nu zilnic dar mai vb la telefon iar el mi-a marturisit ca si lui i-a fost f greu fara mine si ca ii pare rau ca nu a incercat mai mult dar se temea de un refuz din partea mea.adevarul este ca la mintea pe care o aveam atunci,sau mai bine zis nu o aveam,sigur l-as fi gonit din orgoliu.astazi suntem din nou casatoriti ,ne intelegem mai bine ca niciodata,ne-am dat seama ce reprezita fiecare dintre noi ptr celalalt si ca daca ne exprimam dorintele e mult mai usor sa fim ascultati decat sa asteptam sa ghiceasca celalat ceea ce ne dorim.in curand o sa vina si barza la noi si asta e tot ce ne mai trebuia.
RăspundeţiŞtergereAm inceput cu un sarut. Lung. Ca parul meu.
RăspundeţiŞtergereAm continuat cu o imbratisare. Nesfarsita. Ca Dragostea noastra.
Am pasit cu Speranta si Iubire in noul an. 2010 va fi Anul Nostru, Iubire.
Toate visele si dorintele noastre, sperantele purtate in suflete atata vreme se vor implini intr-o realitate mult asteptata: CASATORIA.
Ii voi auzi inima batand de emotie si de fericire langa a mea. In Momentul Acela. Si in multe altele asemenea care vor urma si ne vor lumina viata.
Fara a fi patetica sau desueta:
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca exista si ca l-a adus in calea mea.
Te iubesc, Dragostea mea!
Ne-am cunoscut in urma cu 4 ani si cateva luni. Eu, C, timp de cativa ani mergeam la cursuri de salsa, iar o perioada am facut o pauza de cateva luni. Cand am reluat cursurile, la un inceput de decembrie am fost foarte fericita sa reintalnesc cativa prieteni si sa ma distrez. Acolo l-am intalnit pe el. Un tip inalt, bine facut si foarte tacut. Eu, oarecum miniona, vesela, sociala. Nu ai fi crezut ca putem forma o pereche. Timp de o luna de zile am oftat pentru macar o privire si o vorba din partea lui ...dar nimic concret. Permanent venea insotit de o domnisoara foarte draguta ceea ce imi dadea de banuit ca ar putea fi iubita lui. In seara de Craciun, impreuna cu cei de la cursuri am mers intr-un club. Acolo ne-am apropiat destul de repede avand in vedere faptul ca pana atunci, timp de o luna, doar ne-am salutat ... si era si neinsotit. M-am bucurat ca am ocazia sa vorbim ... si am vorbit ... si de atunci am ramas impreuna. Primele luni au fost grele pentru mine pentru ca nu a vrut sa ne afisam in fata celorlalti si nu am inteles de ce. Asa era el, mai intai de toate m-a studiat, m-a analizat de la distanta si apoi a "atacat". Suntem un cuplu, suntem fericiti, ne iubim foarte mult. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere ... acum pentru amandoi este o mare iubire. Ii multumesc ca imi este alaturi, mi-a fost in toate momentele ... placute sau mai putin placute. Il iubesc enorm ... si pentru toata viata.
RăspundeţiŞtergeretoate povestile sunt frumoase:Xash vrea sa pot posta si eu o poveste...povestea...noastra:(e cv dureros:(dak stiti vreun site p kre pot posta cautati'-ma la annajust4_you@yahoo.com va rog din inima
RăspundeţiŞtergereAm fost de cateva ori in situatia in care am ales pe barbatul care ma iubea,am colindat lumea in cele mai exotice locuri,cautand o umplere a sufletului care inca nu stia sa daruie,ci doar sa primeasca..Am avut un suflet gol ca o fantana secata,si in fiecare zi cand deschideam ochii, simteam cusca de aur.Dar eram tare tinara si viata atunci era pentru mine in alb si negru.Am fost in situatia cand il iubeam nebuneste si nu voiam sa vad decat flacara din sufletul meu.Cand la sfarsit inima mea a ars de tot,cu amaraciune,mi-am zis cat regret prostia de a-l fi iubit: greseala! Niciodata cred ca nu atinge sufletul straluciri atat de intense ca atunci cand iubesti… regreti trezirea,dar nu trebuie sa regreti inaltatorul somn… Oare ce as alege acum?cred ca dintr-un mecanism de aparare,desi ador sa iubesc cu fiecare fibra,daca ar fi sa aleg,as alege lipsa de risc pe care o aduce o relatie in care El ma iubeste pe mine.Nu imi place ca aleg asta,si nici nu stiu cum am ajuns aici… poate din dorinta de control, poate din comoditate sau din teama.Totdeauna,cel care detine cheia,cel iubit,e calaul… de el depinde fericirea celuilalt,de firimiturile pe care I le arunca,de toanele si buna crestere… As alege sa fiu eu cea iubita,dar as fi impietrita la gandul ca as putea sa il gasesc apoi pe cel pe care sa il iubesc la randu-mi, si locul lui ar fi ocupat. Ziua in care l-as intalni presupun ca ar fi casapul acestei relatii-conventie…. dar,daca nu il intalnesc pe cel-iubit, nu raman pustie,nu sunt singura-singura,il am pe el,pe-cel-care-ma-iubeste, care nu e nici destul de bun,nici deajuns de rau,dar este acolo. Poate ca Fat Frumos nu exista, poate ca astept cai verzi pe pereti, poate ca trenul meu este acest om care-ma-iubeste, iar eu pot sa trec pe langa el prosteste, cu gandul la fiorul inmarmurit din sarutul din “Casablanca”,la privirea lui Patrick Swaitze in “The ghost”..Daca totul e o pacaleala, daca in realitate viorile nu canta cand ii intalnesti privirea? Daca astepti nebuna, prostita de sute de carti si vise, pe Ashley, cand de fapt Rhett te iubeste? Poate daca il alegi pe el, pe-cel-ce-te-iubeste, daca ii dai sansa sa intre in viata ta,poate va sti cum sa te faca sa-l vrei si tu…Rhett a putut… Gata cu relatiile in deriva.Am hotarat, sa aleg pe cel-care-ma-iubeste.Lucram linistita, dupa program,in linistea mea dulce-amara de femeie care alesese sa nu aleaga am luat o pauza,am imprimat un raport,am vazut vroe doua greseli si m-au gasit toate furiile pamantului:de unde drobul asta de sare pe pieptul meu,de unde atata frangere de aripa si de ce??? L-am rupt bucatele, l-am indesat furioasa unde le era locul,in closetul care nu voia nici el sa-l primeasca. Valuri de mizerie veneau de pe canalizare ,aruncand spre mine ceea ce simteam ca si merit: rahat…Elocvent si premonitoriu, inca o alegere proasta,inca o gramada de rahat in viata mea de rahat…Tipam incontinuu O, Doamne…O Dumnezeule mare…revedeam pe cel care ma iubise 4 ani cat nimeni intr-o viata intreaga,sarman natarau pe care l-am parasit intr-o singura noapte,cand am fugit cu nepotul sora-sii, cu 5 ani mai mic decat mine…cel pe care l-am iubit mai mult decat viata,care m-a lasat pustiita,cu 2 flacoane de Fenobarbital in stomac,cand a lasat-o gravida pe cea mai buna prietena a mea…Mi-am revazut indarjirea de a razbate spre lumina apoi in zeci si zeci de ore de munca…mi-am vazut acum neputinta si nestiinta de a alege ce e bine.Asa m-a gasit el,care intarziase,asemeni,cu raportul de sfarsit de luna,acest diavolesc instrument de tortura corporatista…I-am simtit mainile pe talie cand m-a luat pe sus dintre mizeriile care ieseau artezianic spre mine,cand m-a invelit cu husa imprimantei si mi-a zis cu voce moale:te sperie pe tine niste rahatel? …Am ras ca si cand as fi ras pentru prima data,m-am scuturat de tot si toate si am plecat ametita spre casa. Peste doua luni venea si el cu mine, acasa. Dar nu va zic concluzii vreau sa zic decat un singur lucru: rabdare.Rabdare pentru lucrurile bune,incredere ca le merit si energia de a le savura cum se cuvine atunci cand vor veni.
RăspundeţiŞtergereA fost odata ca niciodata .... nu, nu e o poveste , a fost acum 5 ani cand eu , Adelina l-am cunoscut pe Alex, aveam 16 ani iar el mai mare cu 9 ani decat mine . Parintii mi-au interzis sa mai contiunui aceasta relatie , insa eu m-am impotrivit si sigur ca au urmat multe certuri pe tema asta , dar atunci cand esti indragostit cu adevarat parca prea putin iti mai pasa de altii . Il iubeam si ma iubea nespus , era o dragoste plina de puritate , de sinceritate eram dusi pe valul iubirii
RăspundeţiŞtergereEu eram acum in clasa XI acum si aveam un program foarte strict , impus de parintii mei nu ma lasau sa ies cu Alex si cu prietenii lui , iar el si-ar fi dorit sa petrec mai mult timp cu el.
Se apropia Anul Nou , si asa cum ar fi trebuit sa ne facem si noi planuri impreuna , ce facem unde ne ducem , noi trebuia sa ne gandim ce le mai spunem parintilor ca sa ne lase impreuna , dar ei nimik , nu si nu , eu voi sta acasa la mine iar el unde o vrea ! Eram in ziua de 31 decem. si plangeam ca nu vom avea parte de ceea ce ne dorea . Era si el tare suparat , ca nu putem fi impreuna de cate ori de dorim noi , si atunci m-a cerut in casatorie !!!! uauuuu , asta m-i se intampla mie la 17 ani , eram coplesita , dar asta insemna ca voi avea si eu libertate si parte de clipe frumoase alaturi de barbatul iubit , asa ca nu am stat deloc pe ganduri si am raspuns afirmativ ! Acum ramanea sa stabilim si data , nu puteam sa le fac una ca asta parintilor mei chiar in noaptea de Anul Nou ! nu ne-am gandit prea mult ca repede m-ia adus aminte ca si tata o furase pe mama de casa pe data de 13 ianuarie , si ca anul acesta ei implinea 20 de ani de la acest eveniment ! Asa a si ramas , nu am spus nimanui ce aveam sa fac , mi-am mutat incetul cu incetul bagajele la el si in seara de 13 el a venit la parintii cu o sticla de sampanie sa sarbatoreasca , iar parintii foarte mirati ca stie si el de acest eveniment ! Nu am mai stat foarte mult si cand a trebuie sa-l conduc doar pe el la poartra atunci am plecat si eu ! Le-am lasat parintilor mei un bilet pe care scria mare ISTORIA SE REPETA ! si apoi motivul pentru care am plecat , dar si ca voi fi fericita langa acest om ! Bineinteles ca in seara aceea a fost un soc pentru parintii dupa ce le-am telefonat si le-am spus sa ia biletul si sa-l citeasca Au urmat apoi cateva zile in Bucuresti ca sa uitam de toate cele intamplate in aceasta perioada. Bineinteles ca a trebuit sa revin pentru a ma duce la liceu . Dupa 2 saptamani i-am sunat pe parintii si am vorbit cu ei , apoi ne-am dus in vizita la ei fara sa fie suparati pe noi asa cum ne asteptam noi. Acum sarbatorim mereu impreuna pe 13 ianuarie . Am terminat liceul ,si am stabilit si data nuntii -9 septembrie !
Pot sa ma laud ca am avut parte de o nunta ca in povesti am purtat o rochie de mireasa de la Agnes Toma , era ca de printesa asa cum o visam eu ,In ziua aceea am facut si cununia civila si pe cea religioasa totul a iesit minunat numai ca s-a terminat cam repede , era ora 5 dimineata si tot am fi mai petrecut alaturi de cei dragi , dar noroc cu luna de miere care ne-a mai prelungit frumoasa amintire a nuntii noaste. Au urmat apoi 7 zile in Antalya la mare , pline de relaxare si iubire !
Dupa cativa ani de dragoste si fericire alaturi de alesul meu , am ramas si insarcinata si am adus pe lume un ingeras , fetita noastra care are acum 2 anisori . E tare frumoasa viata noastra , si ne iubim , ne respectam la fel de mult ca si in prima zi , ba mai mult pentru ca acum avem si rodul iubirii noastre langa noi in fiecare clipa . Sunt fericita si ma simt o femeie implinita la numai 22 de ani , asta datorita unui om minunat care a fost mereu langa mine si m-a sustinut in tot ceea ce am facut .
Asa imi voi incepe povestea mea de dragoste... povestea care nu s-a sfarsit si care continua si astazi... si va continua pentru totdeauna... pana cand moartea ne va desparti...
RăspundeţiŞtergereA fost dragoste la prima vedere.Ne iubim foarte mult de 1 an si 7 luni:x.Sunt cea mai fericita alaturi de el....
Dimineti in sir.. ma trezesc cu gandul la el.. si la relatia noastra.Zambesc, sunt fericita..am parte de ceva unic.Poate nimeni nu poate sti cu adevarat cat ne iubim..
La cei 17 ani neimpliniti ai mei..pot spune cu mana pe inima
ca traiesc o minunata poveste de dragoste..bazata pe prietenie...
sentiment profund...incredere..loialitate... pe... noi.
Noi o pereche de invidiat,care avem planuri mari...
as vrea sa raman cu el o viata.. si daca Dumnezeu mi-l va lua..
mereu va ramane in inima mea ca prima..si singura mea iubire.Nu cred ca are sens sa povestesc despre certurile noastre.. ele au trecut..
au ramas in urma.. si ce a fost mai important a biruit... adica relatia noastra.
iubesc timpul petrecut impreuna.Nu stiu cum va fi dincolo dar stiu ca aici pe Pamant el e minunea mea...Vreau sa traim si sa luptam pentru noi...In bratele lui e liniste si ingerii canta la vioara cand el,nu lasa nimic sa stea intre noi.Nimic nu e mai important decat sa fiu alaturi de el pentru totdeauna.... Il iubesc si ma iubeste si asta ma face cea mai fericita.
Buna ziua,
RăspundeţiŞtergereSunt Laura ., sunt din Bucuresti, lucrez ca asistent social la una dintre primariile de sector si doresc sa va impartasesc o parte din viata mea de cuplu.Pana sa urmez aceasta specialitate - asistenta sociala- , nici nu vroiam sa aud de persoanele cu handicap.Parca aceste persoane erau extraterestrii pentru mine.Multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut probleme de aceasta natura, dar prin aceasta meserie am putut sa inteleg aceste persoane, sa fiu alaturi de ei si sa- pot ajuta.Am constatat ca aceste persoane cu dizabilitatii stiu sa traiasca altfel viata, sa o iubesca mai mult, au mai multa responsabilitate si stiu sa multumeasca Celui de Sus pentru orice ajutor primit. De o astfel de persoana m-am indragostit si eu, il cheama Silviu, suntem impreuna de aproximativ 12 ani, ne iubim ca la inceput, ne respectam, a fost langa mine in momentele cele mai grele si chiar daca are un handicap pentru mine nu mai este un obstacol. Si el lucreaza, are un loc de munca care ii place si este o persoana foarte capabila, este inteligent si capacitatile lui compenseaza aceasta problema pe care o are. Silviu imi va fii sot peste foarte putin timp si abia astept aceasta clipa.Imi place foarte mult meseria mea, ea ma ajutat sa pot colabora cu aceste persoane , sunt foarte mandra de mine ca pot trece peste acest complex. Pana la urma coplexele sunt la persoanele fara probleme, deoarece ele nu stiu cum sa colaboreze cu cei cu dizabilitati. Va multumesc ca m-ati facut sa ma destainui si mult succes in continuare
povestea mea de iubire o consider speciala si totodata mana destinului...Sunt impreuna cu iubitul meu de 8 ani,de 5 ani locuim impreuna...unei prietene ii placea de el,mi l-a aratat pe strada si eu am exclamat"de uratu' ala iti place!",il vazusem mai de la departare si nu foarte bine;))...In noaptea dinainte de Paste l-am mai vazut la Biserica ,venisera sa se spovedeasca(nimeni nu ii mai spovedea in seara dinainte de Paste) si atunci fiind si intuneric mi s-a parut mai dragut,iar in noapte de Inviere l-am vazut iarasi iar prietena mea s-a hotarat sa mearga la el sa il intrebe daca vrea sa fie cu ea...atunci eu m-am gandit ca daca nu vrea sa fie cu ea,daca pot sa fiu eu cu el...prietena mea s-a dus la el si l-a intrebat daca vrea sa fie cu mine sau cu ea(eu nu stiam ca ii va spune si pentru mine,credeam ca se duce sa il intrebe doar pentru ea,iar in cazul in care nu vroia sa fie cu ea,daca puteam sa il intreb eu daca vrea sa fie cu mine-era atunci o moda sa se duca fata la baiat si nu sa mai astepte fata primul pas de la baiat:)...si atunci el a zis ca vrea sa fie cu mine..si de atunci suntem impreuna..a trecut prin multe impreuna,ne-am despartit pentru 2 luni si ne-am impacat,greutatile ne-au unit si acum cred ca ne iubim pe zi ce trece mai mult...nu ne-am casatorit pentru ca asteptam intai sa avem casa noastra,dar ne dorim ca odata si odata sa facem si o nunta frumoasa....La noi nu a fost dragoste la prima vedere,am trecut prein multe etape impreuna,ne-am maturizat impreuna,am invatat unul de la celalalt si asa cum am zis am inceput sa ne iubim in timp,dar din ce in ce mai mult.Andreea F
RăspundeţiŞtergerePovestea noastra de iubire nu este ceva iesit din comun, dar este pe cat de simpla pe atat de intensa. In septembrie 2008 m-am angajat pentru prima oara. Am ajuns la firma respectiva cu emotii in san pt ca inca eram pe bancile facultatii, chiar in ultimul an si era ceva nou pt mine. Pe vremea aceea aveam o relatie care dura de 4 ani...fusesera certuri, impacari...cert e ca inca eram cu respectivul. Cu toate acestea recunosc ca nu am putut sa nu remarc ce coleg frumos aveam la firma, care culmea semana teribil cu o colega de-a mea de facultate. Din curiozitate am facut ceva investigatii si am aflat ca el este fratele colegei mele. Coincidenta am zis...dar sa trecem peste asta...eu aveam prieten si chiar il iubeam...asa ca pe noul coleg doar il admiram ca este simpatic...fara nici un alt gand.
RăspundeţiŞtergereLa o luna dupa ce m-am angajat am avut ghinionul sa fac o pareza de SPE...a fost foarte greu...eram speriata ca imi puteam pierde piciorul daca nu ma tratam, eram anul 3 de facultate, urma sa dau licenta si nu voiam sa-mi pierd nici serviciul...dar nu am renuntat la nimic...plecam dimineata la 7 de acasa, pana la 3 eram la serviciu, apoi plecam zeci de km schimband 2 microbuze ca sa fac fizioterapie (si abia ma miscam...mergeam extrem de greu) si ajungeam seara acasa la 10-11.... iar la facultate ma duceam doar la lucrari si examene desi pana atunci fusesem bursiera...dar sa nu o lungesc cu asta...cel mai important de aici este ca relatia cu prietenul se racea din ce in ce mai tare, uneori in loc sa-mi fie alaturi mai rau ma supara si ne certam din prostii...asa ca dupa 2 luni ne-am despartit...a durut enorm dar inncet incet am trecut peste...In acest timp nu am putut sa nu imi "observ" colegul...il priveam din umbra si incercam sa-l descopar, sa-mi dau seama daca ochii lui blajini ma inseala sau chiar este un barbat cu suflet mare. Il vedeam in relatiile cu ceilalti (sefi, colegi, clienti etc) si mi-am dat seama ca este inteligent, educat, linistit si am stiut ca este genul de barbat pe care il vreau langa mine. In curand am ajuns sa fim impreuna (si colegii au contribuit intr-un fel la asta) si pot spune ca de atunci ma consider cea mai norocoasa femeie de pe pamant ca am un asa barbat langa mine. Ne iubim enorm, nu ne-am certat niciodata (ceea ce pentru mine e foarte important pt ca asta demonstreaza ca ne potrivim foarte bine) si avem planuri mari de viitor.
Va spun din tot sufletul ca il iubesc enorm si stiu ca si el ma iubeste . Cand sunt cu el totul e mai usor, toate problemele au o rezolvare....pt ca suntem 2...si pt ca totul facem impreuna. Ii multumesc ca stie sa ma aprecieze si sa ma pretuiasca asa cum sunt. Pt ca stie sa ma iubeasca si sa ma rasfete, sa ma respecte, sa ma asculte, sa ma inteleaga, sa ma sustina, sa ma ajute. Pt ca imi spune ca sunt frumoasa si dimineata cand ma trezesc. Pt ca atunci cand am gresit ceva ma invata cum e bine fara sa ma certe. Il iubesc pt toate acestea si pt ca e cel mai sensibil ,frumos, inteligent si tandru barbat pe care l-am cunoscut vreodata. Pt ca impreuna suntem si copii si adulti, pt ca atunci cand sunt suparata ma face sa rad....
Lista e foarte lunga....as putea scrie muuult....dar pe scurt pot spune ca il iubesc pt tot ce e el...cu bune si rele....il iubesc....si-l vreau langa mine pt totdeauna....sa-l fac cel mai fericit barbat.
Aaaa...am uitat ceva...daca tot suntem la capitolul sinceritate va spun un secret (pe care nimeni nu-l stie...nici macar el): mor de nerabdare sa ma ceara de sotie...sa-l vad in genunchi in fata mea, plin de emotii...de anu trecut ma tot gandesc...hai ca poate de Revelion...apoi poate de 8 martie...de Paste...si nimic mai...vad ca nu are curaj deloc :)) el zice ca ar vrea sa ne mutam impreuna la vara...la anul sa facem nunta, apoi peste vreo 2-3 ani un bebel...dar...o astepta un moment mai special?poate de ziua mea pe 7 mai… sau ma va uimi cand nu ma voi astepta deloc? hmm...
nicoleta spunea ,
RăspundeţiŞtergereParca prea lungi sunt povestile lor.
Oare conteaza asa de mult detaliile?
Important e ca ne iubim de 20 de ani (ce repede au trecut), ca ne respectam tot de atunci , si mai mult ca suntem prieteni , alaturi ,la bine si la greu tot de 20 de ani!
Doresc tuturor sa aiba parte de asa ceva in viata!
Va pup! Nicoleta !
suntem nerabdatori sa aflam castigatorii:)
RăspundeţiŞtergerecand se afiseaza castigatorul?
RăspundeţiŞtergereCand se afiseaza catigatorii????????????????
RăspundeţiŞtergereCand se afiseaza catigatorii????????????????
RăspundeţiŞtergereniciodată:))...probabil a fost o mică mare ŢEAPĂ!:))
RăspundeţiŞtergeresuntem complet dezamagiti de imaginea creata trupei parlament..ce sa credem?ca sunt niste ipocriti?oameni fara cuvant?
RăspundeţiŞtergereok ,daca ne-au dat teapa de ce nu va dati numele adevarate acum cand spuneti astea,cand ati postat comentariile nu ati mai postat ca anonimi-cu exceptia unuia...acum va este frica sa nu cumva sa nu mai luati premiul...asta e,au si ei probleme financiare,primim premiul dupa ce trece criza:)))
RăspundeţiŞtergereiar tu esti o pupincurista si de aia faci fapte d`astea de "curaj"
RăspundeţiŞtergereMy story... Sincer, nu prea stiu de unde sa incep... dar, cred ca voi incepe cu "inceputul"... :) Nu stiu e un pic mai dramatica aceasta poveste de dragoste a mea (sau asa o vad eu, fiind mai dramatica din fire), e extraordinara per total, in schimb a doua parte a povestii se cam complica si devine cam bulversanta (cel putin din punctul meu de vedere)! A, si inainte de a incepe efectiv povestirea vreau sa fac si o precizare, ca sper sa nu fiu penibila prin ceea ce voi scrie la final, daca asa va fi, asta este, imi voi asuma acest risc! Pe actualul meu prieten l-am intalnit absolut in urma unui joc pueril si silly in urma faptului ca am ramas fara loc de munca (pe atunci fiind in Timisoara), si plictisindu-ma mi-am facut cont pe un chat al unui post de radio dance-trance, care de cand si-a schimbat denumirea a devenit extrem de comercial (dar, asta este o cu totul alta poveste), am inceput sa discutam, avea un aer misterios care ma atragea, la inceput glumea mult pe seama mea iar eu incercam din rasputeri sa-i fac fata pana cand intr-o zi, cand, am schimbat id-urile de messenger si nr-ele de telefon, si am inceput sa discutam foarte mult, ne intelegeam foarte bine, aveam foarte multe puncte in comun, eram pe aceeasi "lungime de unda",simteam ca se infiripa o poveste de iubire; a devenit atat de serios totul incat mi-a propus sa vin aici la Bucuresti sa ma mut cu el. La inceput am fost in dilema, era prea mult dintr-odata, nu ne cunoasteam, asa ca m-am gandit ca pentru inceput ar fi potrivit ca el sa vina pentru scurt timp, adica o saptamana sa stea in Timisoara, timp in care sa ne cunoastem mai bine si atunci sa decid ce si cum. OK, a venit, si a fost surprinzator de bine neasteptat de frumos si de minunat. Prin urmare m-am mutat la Bucuresti alaturi de el, au urmat clipe uimitoare, am inceput sa ne iubim ca doi nebuni; e foarte adevarat ca am trecut si prin momente si clipe mai putin placute dar am reusit sa ramanen impreuna si parca asta a reusit sa ne uneasca si mai mult.
RăspundeţiŞtergereWell, a trecut de atunci un an si aproape o luna, pana cand intr-una din zile... in urma unei intamplari haioase m-am intalnit, am cunoscut si am discutat cu o persoana minunata, un om foarte talentat, un artist adevarat, care mi-a cerut foc pentru a-si aprinde o tigara. Mi se parea ca ne cunosteam de-o viata (sau aceasta e doar parerea mea), asa purtam acea conversatie. I-am cerut autograf, l-am si primit, dupa care mi-a facut o invitatie la karaoke... si, acea seara mi-a pus capacul, m-a bulversat si m-a contrariat teribil; felul cum ma privea si cum am discutat ma faceau sa tremur si sa imi simt bataile inimii foarte foarte tare. In urma acestei intamplari au urmat zile de stari foarte ciudate, contradictorii; ma macina in continuu trairi, stari, ganduri, sentimente in ceea ce-l priveste, gandurile mele erau indreptate catre el, la acel om misterios si fascinant, care mi-a cerut un foc...