Si au trait fericiti…

11 februarie 2004 - undeva pe Calea Victoriei. Ea, mandra de noua ei pereche de pantofi sport, Nike, el mandru de trupul lui bine lucrat la sala. Intuneric. Dintr-o data, se aprinde lumina si toti ii ureaza La multi ani! lui Claudiu. Era doar 21.00. Abia spre miezul noptii, ea si el se remarca. Ea spune un banc sec catorva curiosi, la bucatarie. El priveste vrajit spre ea, dar mai putin atent la discursul ei comic...
Privirile le-au fost suficiente. A urmat un joc de mima castigat de cei doi ce, fireste, se intelegeau mai bine din semne si priviri decat din vorbe. Apoi, un dans, un sarut..., o imbratisare si... cat ai zice INDRAGOSTITI, cei doi au stiut ca se vor revedea mereu, mereu.
Dar vraja s-a stins repede intr-o ninsoare starnita la 2.00 noaptea. Adidasii ei erau ca si compromisi, iar bicepsii lui au inghetat nitel in drum spre taxi. Caci e firesc el a condus-o afara, pana la masina chemata sa o duca acasa. Nu inainte, insa, ca ea sa-i noteze in agenda nu unul, ci doua numere de telefon unde putea fi gasita... Pentru mai multa siguranta.
A doua zi, telefonul suna, ea raspunde. La capatul celalalt era el. Abia acum au facut cunostinta."Buna, sunt Otto". "Care Otto", intreaba ea. "Ne-am cunoscut aseara, la petrecere..."

Ce s-ar fi intamplat daca ea nu si-ar fi cumparat in acea zi acei pantofi. Ce s-ar fi intamplat daca el nu s-ar fi lasat tarat de prieteni la acea petrecere surpriza. Ce s-ar fi intamplat daca ea nu i-ar fi notat lui numele si numerele ei de telefon in agenda. Ce s-ar fi intamplat daca el nu ar fi trecut peste emotii si nu ar fi sunat-o. Intrebati-l pe scenarist. Parerea noastra e ca acesta a facut o opera de arta...

Otto

Ai grija ce iti doresti…

O sa ziceti ca ne repetam, ca ne-am vorbit… Dar, da, si povestea mea de dragoste are legatura cu piesa “Doamne”! (Trebuia sa postez eu mai tarziu, nu imediat dupa Doru. Dar ce sa fac daca sunt vrednic?!)

Vine o vreme in viata unui barbat cand acesta alege autenticul si profunzimea. Cred ca toti am trecut prin experimente, tuturor ne-a placut sa ne distram, sa cautam de dragul cautarii. N-am sa va mint ca am fost usa de biserica la viata mea. Cant de vreo 20 de ani si am gustat mirajul fanelor, mi-a placut sa flirtez si sa umblu la brat cu femei dupa care tanjeau multi altii. Dar nici nu am fost o haimana, un seducator fara scrupule. Nu am mintit niciodata femeia de langa mine, spunandu-i ca lucrurile sunt mai serioase sau mai importante decat erau in realitate.

Cand a venit Doru cu linia melodica de la “Doamne”, am stiut ca va fi o piesa de iubire. Parca ii auzeam versurile deja. Cand m-am asezat sa compun, am trecut literalmente prin chinuri. Pentru ca imi puneam sufletul pe tava. Mi-am facut o radiografie dureroasa a sufletului care avea cumva si rol terapeutic. Inca nu constientizasem ceea ce va povestesc aici, cu atata dezinvoltura. Inca nu vorbisem cu nimeni despre anima si iubire adevarata la modul asumat.

Cam in acelasi timp, am cunoscut-o la o petrecere, prezentata de o prietena. Mi-a placut. Apoi, mi-a aratat ca are in telefon o tona de piesa Parlament. Asta mi-a starnit interesul si am devenit atent. Favorita ei – mi-a spus – e “Privirea ta”. O romantica! Prietena noastra comuna a venit din proprie initiativa sa imi spuna ca ea este implicata intr-o relatie. Mi-am zis ca asta e, chiar daca e imi place si pare ca si eu ii sunt simpatic, lucrurile se opresc acolo. Cu toate astea, m-am gandit cam in fiecare zi la ea in saptamanile ce au urmat…

In paralel, am aflat mai tarziu, ei i se povestea ca nu sunt un barbat serios, ca nu vreau decat distractie pe termen scurt etc.

Cu toate astea, dupa vreo doua saptamani a sunat telefonul. Era ea! Ne-am intalnit, ne-am povestit toate cele, ne-am lamurit. Am descoperit ca eram sabotati de prietenii nostri dragi, care, nu e clar din ce motive, nu voiau sa ne vada impreuna. Romeo si Julieta – ce mai! 

Atractia dintre noi era reala si evidenta, asa ca nu ne-am prefacut mult timp ca nu stim ce se intampla. Suntem fericiti, suntem impreuna. Probabil ca la anul vom anunta si o nunta.

Abia am apucat sa scriu (nu sa strig) “Doamne, da-mi iubire”, ca am si primit.

Pepino

"Iubirea este Dumnezeu"

O sa incep prin a va spune adevarul, sunt la primul blog, deci nu sunt un bloger… Nici nu cred ca imi plac blogurile, dar asta conteaza mai putin. Poate imi vor placea de acum inainte. Am hotarat sa ne facem blog pentru ca asta e mijlocul cel mai eficient de a intra in dialog direct cu voi.

Aici, vreau sa va vorbesc despre iubire, un lucru atat de profund incat oamenii se chinuie de mii de ani in cantece si poezii sa descifreze acest mister prin cuvintele pe care le-au avut la indemana… Un lucru care este atat de greu de descris in cuvinte, o stare care se simte si atat, iar in clipa in care simti iubirea totul se schimba, din doi devenim unul, doua inimi devin una, doua respiratii se contopesc intr-una singura…

Ceea ce spun are legatura cu piesa DOAMNE, cea prin care in acest moment noi vrem sa ducem mesajul iubirii mai departe, cat se poate de departe. Piesa care a aparut brusc, intr-un moment divin, eu nefacand nimic altceva decat sa tin chitara in brate. La un moment dat a aparut o linie melodica calda si lina, care se impletea perfect cu acordurile pe care eu le prindeam. Am cantat-o in continuu pana a prins forma finala. Peste cateva zile i-am aratat-o lui Pepino care, inspirat de linia melodica, a venit cu versurile care s-au potrivit ca o manusa cu starea melodiei. Astfel am stat impreuna pana s-a conturat toata piesa, initial fiind o balada, ulterior transformandu-se in ceea ce ascultam noi astazi. Cand o compuneam parca eram in cautarea iubirii… Si cui sa ceri iubire, daca nu divinitatii?

Si, uite asa, ne plimbam cu piesa pe la televiziuni in campania de promovare BATTLE OF SONGS, cand, la un moment dat, se intampla minunea. Eram in studiourile Antenei, la Euforia tv. Intru in cabina de machiaj cand o vad pe Nicoleta. In clipa in care ma vede, tresare de pe scaun, eu la fel raman fara cuvine. A fost un trasnet care ne-a lovit, o bucurie fara margini ne-a invaluit pe amandoi, desi era prima data cand ne intalneam.

Hi hi hi, ha ha ha… si uite asa… dintr-o poveste in alta, pe culoarele studioului... In emisiune, parca nu ne mai puteam dezlipi unul de altul. Mai departe nu cred ca mai trebuie sa va povestesc ce s-a intamplat. Am iesit la o cafea... In timp, mi s-a confirmat senzatia intiala, ca ea e jumatatea mea. Magia se produsese, iubirea ne cucerise inimile, flacara care s-a aprins atunci continua sa arda.

Va marturisesc ca ma consider unul dintre cei mai fericiti oameni de pe pamant. Doresc fiecaruia dintre voi sa guste iubirea cu aceeasi pofta cu care o gust eu!

Un mistic spunea ca IUBIREA ESTE DUMNEZEU!

Eu cred ca avea perfecta dreptate!

Doru