Un concert cu dedicatie

Sambata noapte, dupa ora 10, va asteptam in clubul Tribute, unde vom canta cu si despre iubire. O dedicatie pentru doamne si un gand pentru toti cei care s-au indragostit vreodata: http://parlament-music.ro/presa-tribute.php.

PARLAMENT cauta cea mai sincera poveste de dragoste

Noi le-am spus pe ale noastre... Ne-am dezvelit sufletele, am povestit (unii dintre noi) lucruri pe care nu le mai spusesem nimanui.

Acum e randul vostru. Va provocam, va asteptam, va invitam.

Si va premiem! Sapte Seri Brasov ofera un weekend la munte celui care ne va spune, nu neaparat cea mai frumoasa, ci cea mai sincera poveste de iubire.

Astfel de povesti au final fericit sau nu, sunt uneori dureroase, alteori ne inalta. Cum sunt ale voastre?

De ce facem asta? Pentru ca noi credem in iubire - am dovedit deja ca fiecare a trecut prin autenticul chinurilor si extazului acesteia. Credem ca sentimentele adevarate exista langa noi, numai ca, de prea mult mondenitate, de oboseala, uneori de prea mult internet (sic!), le micsoram, le uitam sau pur si simplu nu mai stim sa vorbim despre ele.

Pana pe 1 mai 2010, blogul "Da-mi iubire" e al vostru.

Multumim Sapte Seri Brasov si prietenei Laura, in mod special.

Trupa PARLAMENT

The Way

Daca nu ati ascultat inca varianta in engleza a piesei "Doamne", va invitam sa o faceti:
http://www.youtube.com/watch?v=QlZcTQ_grUw.

The Way este primul cantec PARLAMENT in engleza si este, fireste, tot despre iubire.

Asteptam parerile voastre despre aceasta piesa si, IMPORTANT, de maina va invitam sa ne spuneti povestile voastre de iubire.

Va multumim ca pana acum le-ati "ascultat" pe ale noastre.

PARLAMENT(ii)

Despre adevarata bogatie

Povestea mea de dragoste a inceput acum zece ani.

In fiecare dimineata, obisnuiam sa imi beau cafeaua intr-o cofeterie, nu departe de casa. Asta se intampla deja de ani buni. Ei bine, intr-una din zile, acum zece ani, pe cand savuram cafeaua, am vazut-o. S-a asezat la o masa vecina, impreuna cu tatal si cu mama ei. Nu pot descrie cat era de frumoasa, am ramas in contemplare chiar si dupa ce a plecat... Pot spune, in schimb, ca am simtit ca este exact ceea ce-mi doream. I-am intrebat pe toti cei de fata daca o cunosc. O amica a reusit sa ma scoata din impasul in care ma aflam: “o cunosc eu! Ma intalnesc in fiecare zi pe strada cu ea cand iesim de la cursuri.” “Te rog, cere-i un numar de telefon...” Am primit numarul in doua zile. Am sunat, am vorbit, apoi iar am sunat, iar am vorbit. Intr-un final, ne-am intalnit. Apoi iar ne-am intalnit.

A fost ceva ce nu se intampla zilnic, cu cat ne vedeam mai des, cu atat simteam ca trebuie sa ne vedem mai des, pana cand am ajuns la ea acasa pentru a-i cere mana. Ne-am mutat impreuna.

Se spune despre cei care au un singur copil ca sunt saraci. Ei bine! Noi avem trei: cea mare, Ania, si gemenii Alesya si Alexey.

Iar povestea noastra de iubire se continua exact ca in prima zi. Traim si iubim: suntem fericiti, fericiti, fericiti!

Cristi

Fara pereche

O sa va spun despre povestea de dragoste care m-a marcat cu adevarat. O sa fiu cat se poate de scurt pentru ca mi-e inca greu sa vorbesc despre ea, dat fiind ca e destul de recenta si, sincer sa fiu, chiar doare. Foarte tare.
Ne stiam de ceva vreme inainte sa vorbim prima data. Ne-am vazut de cateva ori, scurt - o privire, dar mereu a fost ceva special, lucru pe care l-am stiut amandoi. La prima noastra intalnire am simtit ceva si mai special, am simtit ca as putea trai langa ea in fiecare zi…Nu stiu de ce. Chiar am marturisit asta cuiva cand am ajuns acasa. Era atat de frumoasa…Cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o in viata mea… Si atat de calda, primitoare, sincera…
Am ramas nedespartiti dupa acea intalnire, cu toate ca eu stateam la Bucuresti, iar ea mult mai departe… Nu a mai contat distanta, nu a mai contat nimic! Eram fericit sa ii aud vocea zi de zi la telefon. Eram cel mai fericit cand puteam sa ne vedem, chiar pentru cateva zile, uneori doar ore. Ne-am iubit cu adevarat…un an…un an si cateva luni…Apoi s-a intamplat ceva ciudat, ne-am speriat cred… Fiecare de celalalt sau de sine insusi. Am inceput sa ne certam, sa nu mai avem incredere, fara un motiv intemeiat. Cred ca ne iubeam prea mult (daca exista asa ceva) si nici unul nu a stiut cum sa se descurce cu asa ceva. Pe atunci nu stiam ca iubirea nu-I niciodata povara, dar poate sa sperie tare… Am facut cateva greseli si totul s-a rupt intr-o zi. Da, chiar atat a trebuit: o zi.
A ramas un gol imens in mine, fara ea. As da orice sa pot sa dau timpul inapoi si sa repar ce a fost rau. Cred ca inca o caut… in toate femeile, ca-n piesa Taxi sau ca doar cu gandul la ea cant “Doamne, da-mi iubire”.
In fiecare zi traiesc cu o speranta ascunsa, sa o revad..sa o intalnesc macar intamplator si sa i spun cat de mult o iubesc..

Valentin

Si au trait fericiti…

11 februarie 2004 - undeva pe Calea Victoriei. Ea, mandra de noua ei pereche de pantofi sport, Nike, el mandru de trupul lui bine lucrat la sala. Intuneric. Dintr-o data, se aprinde lumina si toti ii ureaza La multi ani! lui Claudiu. Era doar 21.00. Abia spre miezul noptii, ea si el se remarca. Ea spune un banc sec catorva curiosi, la bucatarie. El priveste vrajit spre ea, dar mai putin atent la discursul ei comic...
Privirile le-au fost suficiente. A urmat un joc de mima castigat de cei doi ce, fireste, se intelegeau mai bine din semne si priviri decat din vorbe. Apoi, un dans, un sarut..., o imbratisare si... cat ai zice INDRAGOSTITI, cei doi au stiut ca se vor revedea mereu, mereu.
Dar vraja s-a stins repede intr-o ninsoare starnita la 2.00 noaptea. Adidasii ei erau ca si compromisi, iar bicepsii lui au inghetat nitel in drum spre taxi. Caci e firesc el a condus-o afara, pana la masina chemata sa o duca acasa. Nu inainte, insa, ca ea sa-i noteze in agenda nu unul, ci doua numere de telefon unde putea fi gasita... Pentru mai multa siguranta.
A doua zi, telefonul suna, ea raspunde. La capatul celalalt era el. Abia acum au facut cunostinta."Buna, sunt Otto". "Care Otto", intreaba ea. "Ne-am cunoscut aseara, la petrecere..."

Ce s-ar fi intamplat daca ea nu si-ar fi cumparat in acea zi acei pantofi. Ce s-ar fi intamplat daca el nu s-ar fi lasat tarat de prieteni la acea petrecere surpriza. Ce s-ar fi intamplat daca ea nu i-ar fi notat lui numele si numerele ei de telefon in agenda. Ce s-ar fi intamplat daca el nu ar fi trecut peste emotii si nu ar fi sunat-o. Intrebati-l pe scenarist. Parerea noastra e ca acesta a facut o opera de arta...

Otto

Ai grija ce iti doresti…

O sa ziceti ca ne repetam, ca ne-am vorbit… Dar, da, si povestea mea de dragoste are legatura cu piesa “Doamne”! (Trebuia sa postez eu mai tarziu, nu imediat dupa Doru. Dar ce sa fac daca sunt vrednic?!)

Vine o vreme in viata unui barbat cand acesta alege autenticul si profunzimea. Cred ca toti am trecut prin experimente, tuturor ne-a placut sa ne distram, sa cautam de dragul cautarii. N-am sa va mint ca am fost usa de biserica la viata mea. Cant de vreo 20 de ani si am gustat mirajul fanelor, mi-a placut sa flirtez si sa umblu la brat cu femei dupa care tanjeau multi altii. Dar nici nu am fost o haimana, un seducator fara scrupule. Nu am mintit niciodata femeia de langa mine, spunandu-i ca lucrurile sunt mai serioase sau mai importante decat erau in realitate.

Cand a venit Doru cu linia melodica de la “Doamne”, am stiut ca va fi o piesa de iubire. Parca ii auzeam versurile deja. Cand m-am asezat sa compun, am trecut literalmente prin chinuri. Pentru ca imi puneam sufletul pe tava. Mi-am facut o radiografie dureroasa a sufletului care avea cumva si rol terapeutic. Inca nu constientizasem ceea ce va povestesc aici, cu atata dezinvoltura. Inca nu vorbisem cu nimeni despre anima si iubire adevarata la modul asumat.

Cam in acelasi timp, am cunoscut-o la o petrecere, prezentata de o prietena. Mi-a placut. Apoi, mi-a aratat ca are in telefon o tona de piesa Parlament. Asta mi-a starnit interesul si am devenit atent. Favorita ei – mi-a spus – e “Privirea ta”. O romantica! Prietena noastra comuna a venit din proprie initiativa sa imi spuna ca ea este implicata intr-o relatie. Mi-am zis ca asta e, chiar daca e imi place si pare ca si eu ii sunt simpatic, lucrurile se opresc acolo. Cu toate astea, m-am gandit cam in fiecare zi la ea in saptamanile ce au urmat…

In paralel, am aflat mai tarziu, ei i se povestea ca nu sunt un barbat serios, ca nu vreau decat distractie pe termen scurt etc.

Cu toate astea, dupa vreo doua saptamani a sunat telefonul. Era ea! Ne-am intalnit, ne-am povestit toate cele, ne-am lamurit. Am descoperit ca eram sabotati de prietenii nostri dragi, care, nu e clar din ce motive, nu voiau sa ne vada impreuna. Romeo si Julieta – ce mai! 

Atractia dintre noi era reala si evidenta, asa ca nu ne-am prefacut mult timp ca nu stim ce se intampla. Suntem fericiti, suntem impreuna. Probabil ca la anul vom anunta si o nunta.

Abia am apucat sa scriu (nu sa strig) “Doamne, da-mi iubire”, ca am si primit.

Pepino

"Iubirea este Dumnezeu"

O sa incep prin a va spune adevarul, sunt la primul blog, deci nu sunt un bloger… Nici nu cred ca imi plac blogurile, dar asta conteaza mai putin. Poate imi vor placea de acum inainte. Am hotarat sa ne facem blog pentru ca asta e mijlocul cel mai eficient de a intra in dialog direct cu voi.

Aici, vreau sa va vorbesc despre iubire, un lucru atat de profund incat oamenii se chinuie de mii de ani in cantece si poezii sa descifreze acest mister prin cuvintele pe care le-au avut la indemana… Un lucru care este atat de greu de descris in cuvinte, o stare care se simte si atat, iar in clipa in care simti iubirea totul se schimba, din doi devenim unul, doua inimi devin una, doua respiratii se contopesc intr-una singura…

Ceea ce spun are legatura cu piesa DOAMNE, cea prin care in acest moment noi vrem sa ducem mesajul iubirii mai departe, cat se poate de departe. Piesa care a aparut brusc, intr-un moment divin, eu nefacand nimic altceva decat sa tin chitara in brate. La un moment dat a aparut o linie melodica calda si lina, care se impletea perfect cu acordurile pe care eu le prindeam. Am cantat-o in continuu pana a prins forma finala. Peste cateva zile i-am aratat-o lui Pepino care, inspirat de linia melodica, a venit cu versurile care s-au potrivit ca o manusa cu starea melodiei. Astfel am stat impreuna pana s-a conturat toata piesa, initial fiind o balada, ulterior transformandu-se in ceea ce ascultam noi astazi. Cand o compuneam parca eram in cautarea iubirii… Si cui sa ceri iubire, daca nu divinitatii?

Si, uite asa, ne plimbam cu piesa pe la televiziuni in campania de promovare BATTLE OF SONGS, cand, la un moment dat, se intampla minunea. Eram in studiourile Antenei, la Euforia tv. Intru in cabina de machiaj cand o vad pe Nicoleta. In clipa in care ma vede, tresare de pe scaun, eu la fel raman fara cuvine. A fost un trasnet care ne-a lovit, o bucurie fara margini ne-a invaluit pe amandoi, desi era prima data cand ne intalneam.

Hi hi hi, ha ha ha… si uite asa… dintr-o poveste in alta, pe culoarele studioului... In emisiune, parca nu ne mai puteam dezlipi unul de altul. Mai departe nu cred ca mai trebuie sa va povestesc ce s-a intamplat. Am iesit la o cafea... In timp, mi s-a confirmat senzatia intiala, ca ea e jumatatea mea. Magia se produsese, iubirea ne cucerise inimile, flacara care s-a aprins atunci continua sa arda.

Va marturisesc ca ma consider unul dintre cei mai fericiti oameni de pe pamant. Doresc fiecaruia dintre voi sa guste iubirea cu aceeasi pofta cu care o gust eu!

Un mistic spunea ca IUBIREA ESTE DUMNEZEU!

Eu cred ca avea perfecta dreptate!

Doru